Pate ca ma insel?

Poate ca ma insel?
De: E. M.

Misuna subiectele in colbul strazii! Sunt subiecte cu duiumul, dar simt nevoia sa revin asupra unuia ce ma indigna: Pensionarii si cardul! In caraghioasa lor incercare de a mai castiga niste voturi, mai marii tarii vin cu tot felul de idei care mai de care mai nastrusnice. Promit mii de euroi celor care ar vrea sa revina in tara dupa ce si-au facut culcus comod pe plaiurile mai putin mioritice! Ne sperie ca maresc taxele, pretul la gaze si la tot ce se mai poate, ca sa vina apoi cu mangaierea paterna peste crestet: linistiti-va, gazele nu se scumpesc! Inca. Nu cred ca mai surprind pe cineva manevrele electorale! Dar inovatia asta cu cardul pentru pensionari, chiar ca le intrece pe toate! Cele doua notiuni sunt in contradictie! Daca zici card, intelegi modern, tanar, flexibil. Daca pronunti pensionar? Ce-ti vine in minte? Cu toata armata de “tineri pensionari”, majoritatea lor sunt de varsta a treia! Si inca nu s-a inventat elixirul tineretii vesnice! Daca azi ei se agita sa-si faca un cont curent la o banca, sa memoreze codul dupa ce vor intra in posesia cardului, sa invete ce si cum sta treaba la bancomate, va veni o zi cand va trebui sa revina la vechea varianta, cea cu postasita, varianta care deocamdata e valabila doar celor care au 7 decenii in buletin. Sau sunt betegi cu acte in regula. Si atunci cum sa nu te intrebi: cui foloseste toata agitatia? O mana spala pe alta, foarte bine, dar de ce pe spinarea altora? Nu e logic sa-l pui pe om in fata faptelor implinite. Vrei nu vrei, bea Grigore aghiasma! Democratia inseamna sa-ti poti alege modalitatea de a intra in posesia banilor pentru care ai muncit fara sa fii obligat sa dansezi precum iti canta interesele trecatoare ale unora ce cred nemuritori pana la urmatoarele alegeri! Sau ma insel?