Nimeni nu trebuie sa moara de diabet

Data: 17 noiembrie 2008
Nimeni nu trebuie sa moara de diabet
De: E. M.
Intamplarea face ca tocmai de Ziua Mondiala a diabetului, sarbatorita in 14 noiembrie, sa fiu martora involuntara a unei discutii despre necazurile unei femei in varsta, bolnava de diabet.De parca nu ar fi destula boala in sine, omul are parte si de surprize neplacute. “N-am putut sa merg mai repede la farmacie ca nu aveam cu cine sa las nepotelul, apoi cand m-am dus nu mi-am pus ochelarii, ca nu eram pentru prima oara acolo, stiam ce trebuie sa-mi dea, na, cum ii omul cand se grabeste”, si-a inceput tirada femeia.Din cate mi-am dat seama povestea de ce trebuie sa mai dea o fuga la famacie. “Trebuie sa primesc trei feluri de medicamente, plus 50 dimineata, 100 la pranz si 25 seara. Femeile stateau de povesti acolo, nu erau atente, le-au incurcat, acasa a observat fiica-mea ca doua cutii sunt la fel.... na, acum sa merg inapoi sa mi le schimbe, daca nu se poate apoi ma mai duc la medic sa vad ce putem face, ca am nevoie de medicamente”, isi varsa necazul femeia unei interlocutoare tacute, care nu se face interesata de subiect decat la auzul aparatului minune de testare a glicemiei.Femeia da relatii amanuntite cand si de unde l-a cumparat, ca se numeste “u-an- taci”, silabisit asa pentru ca cealalta nu pricepe din prima despre ce e vorba, a costat ceva bani, dar acum se da gratis. Mai lauda si cele 150 de “teste” pentru autodeterminarea glicemiei, si explica cu lux de amanunte cum procedeaza, ce mananca si care sunt efectele, de cate ori pe zi face testul, vorbeste repede, ca omul care se grabeste. Apoi se face liniste. Nu e frumos sa te uiti in spate, asa ca nu voi sti niciodata care dintre cele doua femei s-a grabit la acea farmacie, unde farmacista sta de povesti riscand sa-si omoare clienta, bolnava de diabet.