Cantec, joc si voie buna

antec, joc si voie buna
De: E.M.
Traim intr-o societate de consum, in care problemele sociale alterneaza cu sarbatorile. Circ si paine. S-a scumpit benzina? Iesim in strada. Cresc preturile la alimente? Mai protestam un pic, ni se mai promit niste bani la chenzina. Vin alegerile? Hai sa mai dam si pensionarilor niste banuti, mai incolo, pe la toamna. Comerciantii cresc preturile pentru ca vor sa traiasca mai bine decat cei care nu fac nimic. Omul de rand munceste sau asteapta postasul, dar vrea si el sa traiasca macar. Guvernele se succed periodic, dupa acelasi sablon. Denunta greaua mostenire, vin cu promisiuni si predau stafeta. Apoi se reia filmul. Cu toate acestea aparent toate sunt bune si merge totul struna. Cel mai european oras-al nostru, de ce va mirati?-este laudat de toti cei care ne viziteaza, desi gunoaiele din anumite zone ale urbei ne fac rusine si azi. Si concetatenii nostri se bucura de festivaluri, zile festive si tot felul de spectacole menite a ne indulci existenta. Cel mai recent indulcitor de acest gen e festivalul Peninsula, cel mai cel festival in aer liber din Romania! Formatii cu nume mai mult sau mai putin sonore canta pe cele 4 scene amenajate pe plaja de pe Mures. Televizuni si reprezentantii presei se inghesuie sa ajunga in apropierea starurilor ca sa le smulga cate o vorba de duh inainte sau dupa concert. Tinerii, unii dintre ei care pentru prima oara au scapat de sub controlul atent al parintilor au venit cu cortul si se bucura din plin de circ si...paine cu untura, la numai 1,5 lei pe care se pun si o felie-doua de ceapa, un deliciu! Liberi pentru cateva zile, permitandu-si chiar si cate un pahar de bere, pletosii, cheliosii sau posesorii de creasta de cocos, tropaind si imbrancindu-se pe ritmuri alerte, racnind din rasputeri versurile incediare ale cantecelor sociale traiesc din plin fiecare clipa. Circ, pentru cei care sunt impotriva muzicii rock, mirare pentru cei care se bucura ca pe scena urca si cantareti de jazz, si nemultumire din partea celor- din fericire din ce in ce mai putini-, care ar vrea sa asculte ...manele! Intr-un cuvant scumpirile la utilitati au fost urmate de festivaluri...la Mures, la Sighisoara, la Reghin...si in toata tara. Cu atata cantec, joc si voie buna mai ai timp sa te plangi de scum

podul de piatra...

Podul de piatra n-a rezistat?
De: Erika MARGINEAN

Cineva spunea ca omul e tanar atata vreme cat se mai poate mira-minuna de cate ceva. Nu stiu cum se face, dar eu reusesc aproape zilnic performanta asta. Vazand inundatiile ce fac prapad in Nord-Estul tarii, din nou ma mir. Podul de piatra n-a rezistat? Chiar daca inundatiile de acum sunt puse pe seama unui ciclon, un fenomen nou in Romania, cauzat de incalzirea globala, potrivit Agentiei Nationale de Meteorologie si Hidrologie, parere impartasita si de ministrul Mediului, Korodi Attila. Ma mir. Specialistii sustin ca aceste fenomene apar in zonele defrisate unde poluarea usureaza schimbarile atmosferice. Unul din efectele ciclonului sunt precipitatiile record in timp scurt, cauzatoare de flash-flood, adica inundatii instantanee. Care vin si se retrag cu la fel de mare repeziciune. Nimic de neinteles pana aici. La fel de inteles mi se pare si faptul ca aceste fenomene nu pot fi prognozate decat cu 5-6 ore inainte de producerea lor. Altceva ma mira, si altceva mi se pare de neinteles.Cu periodicitate uimitoare se repeta inundatiile, iar necazurile sunt mereu pe oameni, nu pe dealuri! Cum se face ca santurile de scurgere raman pline de buruieni? Ca se construiesc in continuare case de locuit sau de vacanta in zone inundabile? Ca raul trece prin curtea omului ca si la inundatia trecuta? Ca dupa retragerea apelor omul ramane cu paguba si cu promisiunea ca se va face devierea sau indiguirea paraului, dar banii sunt mereu folositi la alte prioritati? E trist sa vezi oameni batrani cu lacrimi in ochi, incercand sa salveze bruma de avere din noroaie. Ce sa mai zici de parintele care-si cauta copilul luat de ape! Parca aceleasi secvente le vedem mereu la televizor. Jandarmii carand pe brate parca mereu aceeasi babuta care refuza sa plece din ograda. Agitatie mare, autoritati, oameni politici, ziaristi ce-si pun viata in pericol vrand sa ia pulsul momentului! Declaratii, opinii si exclamatii: Doamne, ce prapad! Bine ca nu-i la noi! Si ma intreb, oare cand se va trezi un Tepes Voda, care sa faca ordine in toata tara? Sa arunce mizeria, sa faca diguri, sa pietruiasca drumurile, sa opreasca defrisarile, sa interzica ilegalitatile. Noi toti, cand ne vom trezi?!

Ochiul Cyclop...

chiul Cyclope al angajatorului
De: E. M.

In mult hulita epoca de aur circulau astfel de zicale precum “eu ma fac ca muncesc, iar ei se fac ca ma platesc” . Panourile din curtile intreprinderilor afisau cele 480 de minute de lucru eficient. Despre rentabilitatea lucratorilor atunci raportau cei desemnati de directiune: sef de sectii, maistrii si uneori, cate un angajat sub acoperire de la sectia “ochilor albastri”. Dupa Revolutie, noua noastra clasa muncitoare a inceput prin a recupera sambetele libere-lucrate si sa tina toti sfintii din calendar pana cand am ajuns poporul din Europa, cu cele mai multe zile libere pe an. Apoi au aparut zvonurile despre modul de lucru din occident. Ascultam si nu credeam ca poate fi monitorizat muncitorul, cand soseste la lucru, cat sta la o cafea, la sueta, la tigara sau la baie! Metoda cartelei? Socanta! Patronii care tineau pasul cu evolutia metodelor de supraveghere din occident au pus camere de filmat de supraveghere. Big Brother. Apoi au mers mai departe si au folosit un program cu ajutorul caruia puteau sa urmareasca messengerul angajatului, sa scoata pe imprimanta pasajele compromitatoare.Dar tehnica evolueaza, desigur. O stire din ziarele centrale anunta ieri, ca la Tg- Mures, o firma a gasit solutia monitorizarii angajatului printr-un software care ofera informatii despre modul in care angajatii isi desfasoara activitatea folosind calculatorul.Amplusnet a dezvoltat solutiile de monitorizare Cyclope pentru a oferi factorilor de decizie informatii corecte si obiective pentru evaluarea resurselor umane si a modului de utilizare a infrastructurii IT. Si de pe laptop! Cyclope Internet Filter controleaza intregul acces la Internet prin intermediul unor filtre predefinite. Astfel, paginile apelate vor putea fi vizualizate doar in cazul in care respecta conditiile predefinite ca si filtru. Metoda protejeaza reteaua de posibile pericole online si restrictioneaza accesul la resurese web neadecvate. Colac peste pupaza, aplicatia de monitorizare inregistreaza si activitatea imprimantelor locale sau de retea. Solutia inregistreaza numele documentului, numarul de pagini listate, dar si utilizatorul care a dat comanda de listare. Cu acceptarea telefonului mobil am semnat de fapt controlul asupra existentei noastre. Ce urmeaza?

Saracia legiferata
De: Erika MARGINEAN

V-ati gandit vreodata cat de penibil suna oferta va dam si un strop de miere, numai sa veniti la scoala? Nu seamana a certificat de pauperitate? Chiar atat de saraci suntem incat nu gasim alta metoda de a atrage copiii la scoala decat ducandu-i cu zaharelul?In tarile civilizate copilul –chiar si din cel mai ascuns catun-dimineata este dus cu autobusul la scoala. Acolo, niste cadre didactice bine pregatite se ocupa de el, iar la ora pranzului primeste o masa calda in conditii normale, intr-o sala de mese! Dupa-masa isi face temele ajutat-supravegeheat tot de un personal calificat, iar pe la orle 17 este dus acasa, cu acelasi autobus cu care a venit –minune-benevol la scoala! Daca a mintit cel care mi-a povestit despre acest sistem, dintr-un orasel aflat nu mai departe de noi decat ar fi capitala tarii, V.J., fost concetatean de-al nostru, am mintit si eu. Oare cata apa trebuie sa mai curga pe Mures, pana vom ajunge si noi un pic mai departe? Cornul si laptele? Mierea? Mai degraba o bucata de slanina! Sa ungem scoala, ca s-o duca dulaii! Asta ar fi solutia cea mai buna! Iar dupa ce nici urma n-ar mai fi din tot cosmarul de tranzitie post revolutionara, sa cladim o adevarata Scoala, cu profesori care nu copiaza, care iau note mari- pe merit- la examene si care la randul lor se pot mandri cu elevi deosebiti. S-ar intrerupe cercul vicios, pentru ca elevul care a studiat de la profesori adevarati nu ar inghiti tot felul de kitschuri, ar deveni un adult educat, cu pretentii, care nu ar urmari orice tampenie la tv si continuati cu tot ce ati vrea sa se schimbe! Cele cinci minute de visare le-am epuizat!
Inapoi la: Zi de Zi

Itsorie a comunismului

O, Istorie a Comunismului!
De: E. M.

Vacanta e in toi, dar cei din ministerul educatiei fac deja planuri pentru noul an scolar. Cea mai noua materie, inca optionala, va fi o Istorie a Comunismului, pentru predarea careia vor fi scoliti 50 dintre cei mai buni profesori de istorie. Acestia la randul lor vor fi formatori de profesori in ale Comunismului. Ideea nu e rea, daca ne gandim ca tinerii care in ’89 abia se nascusera sau aveau doar cativa ani habar nu au de asa- zisa “epoca de aur” in care au trait parintii lor. Asa cum noua ni se pareau secvente decupate din filme povestirile bunicilor, despre vremurile de razboi, tot la fel de incredibil li se pare si lor trecutul nostru glorios sub conducerea Partidului Comunist Roman. Intreruperile de curent, lipsa apei calde, cele doua ore de program la tv in care vedeam un rezumat, ce-i drept chiar bun, dintr-un film artistic, asezonat cu vizita celui mai iubit fiu al poporului! Nu-si pot imagina serbarile grandioase dedicate cuplului Ceausescu. Cuvantarile tovarasului la congrese. Rapoartele despre harnicii agricultori care au arat de au depasit hotarele tarii. Porumbul gigant, tractoarele stralucitoare, pionierii si soimii patriei primindu-i cu flori pe mult iubitii conducatori. Alimentatia rationala si paine pe cupoane! 50g de unt pe o luna de zile? Suna incredibil, nu-i asa? Partea buna a lucrurilor insa era ca se facea scoala. Daca ai cerut “Teatru” de Moliere, nu revenea bibilotecara dupa lungi cautari cu scuza ca nu are decat “Opere”! Si profesorii nu ramaneau repetenti la titularizare!Si cate si cate ar mai fi de spus! Manipularea maselor, cultul personalitatii, educatia marxisto-leninista, victoria socialismului stiintific, psihicul omului multilateral dezvoltat! O intreaga istorie a comunismului! Va fi interesanta!
Inapoi la: Zi de Zi

Politist alimentar
De: Erika MARGINEAN

Nu cautati in anunturile de mica publicitate, pe siteurile de recrutari, sau in nomenclatorul meseriilor! Nu inca!Dupa ce a fost facuta publica lista ce a trezit nemultumiri generale, lista alimentelor interzise la comercializare in incinta scolilor, ne putem astepta si la aparitia unei noi meserii: politistul alimentar! Va fi nevoie de un agent incoruptibil, care sa verifice toate chioscurile de pe langa scoli, nu cumva sa se vanda un pachet de chipsuri sau Doamne fereste, hamburgeri pe sub tejghea! Ar trebui sa controleze barurile, restaurantele, pizzeriile din apropiere pentru ca cine poate interzice elevului cu bani sa nu mearga la o pizza, la doi pasi de scoala? Si asta nu ar fi de ajuns! Ar trebui sa verifice sutele de pachete cu gustare din gentutele copiilor si sa emita apoi procese verbale de contraventie: Gigel a venit cu sandwich facut din paine cu unt si salam de Sibiu! Crima! Adica: amenda! Cat? Inca nu stim. Ionel are ascuns in buzunar un pachet de biscuiti cu ciocolata! “Doamna invatatoare, Ana are mere, vreau sa zic Ana are niste alimente interzise! “ Astfel vor glasui ciripitorii de serviciu care nu lipsesc din clasele originalei noastre democratii. Ar trebui cautat cel care a comis pe vremea impuscatilor legea alimentatiei sanatoase! Poporul lua pe cupoane portia sanatoasa de alimente permise, iar conducatorii iubiti se imbuibau cu alimente “prohibite” aduse de peste hotare! Ce credeti, acum va fi altfel? Cei care mananca rabdari prajite le vor manca in continuare, iar cei care au facut lista, vor manca fara sa tina cont de restrictii, punand in pericol cu nesabuinta sanatatea lor, asemenea medicului care va sfatuieste intre doua fumuri sa va lasati de fumat!Daca grasimile din chipsuri si sarea din covrigei ar fi fost cea mai mare problema a noastra, n-as fi avut nimic de comentat. Dar tara arde si baba se piaptana! Sa vina politistul alimentar!

mizeaza pe zero!

Mizeaza, mizeaza pe zero!
De: E. M.

In ultima vreme s-au inmultit cazinourile in oras. Unele sunt deschise non-stop, ceea ce imi da de inteles ca nu duc lipsa de clienti. Cu palmierii- kitschuri luminoase-pe la intrare, cu sute de luminite multicolore vibrand in noapte aceste localuri atrag pasionatii de ruleta precum atrage becul fluturii de noapte. Saloanele sunt dotate cu tot ce poate insemna un “mai ramai” sau “mai vino pe la noi”. Mochete moi ce absorb zgomotul pasilor, canapele si fotolii comfortabile, zeci de jocuri electronice pe pereti, ruleta, ceva mai incolo snookerul, masa de biliard. Fete amabile imbracate in minijup servesc cafele, sucuri, la bar sunt bauturi cu umbreute si tot ce-si poate imagina un expert in domeniu. Si apar pasionatii. Un joc de incalzire, primii banuti castigati, zambetul de “mai vreau” si inconjrat de chibiti sub privirile admiratoarelor inca un joc si inca unul...Castigul considerat prea putin este reinvestit iar si iar, dupa care urmeaza inevitabilul. Faliment! Tanarul in jur de 30 de ani, patron de firma infloritoare nu lipseste decat cateva minute si revine cu un nou teanc de bancnote. Jos, de la masina. Apoi de acasa. Si pierde zeci de milioane de lei vechi. Unul care munceste din greu nu vede atatia bani la un loc intr-un an, iar cel cuprins de patima jocului ii pierde in cateva minute! Miza? Nu conteaza. Important e jocul. Adrenalina. Patima ce il cuprinde. Lacomia? Mandria. Orgoliul. Imprevizibilul. Hazardul. Ochii ii sticlesc in semi-intunericul salii. Palid, cu pasi nehotarati se indrepata spre iesire. Nu-i vine sa creada, ca a pierdut o mica avere! Print si cersetor! Mizeaza! Mizeaza pe zero! Maine, ca pentru noaptea asta jocurile au fost facute. Rien va plus!
Inapoi la: Zi de Zi

Sapun lichid si uscator electric

Sapun lichid si uscator electric, in fundul curtii
De: E M

Noua lege a ministerului sanatatii menita sa europenizeze scoala romaneasca mi-a trezit niste amintiri duioase. In toamna lui o mie noua sute...foarte demult, dupa niste peripetii demne de romanele lui Dickens, am ajuns intr-un sat muresean, la 26 de km de Targu-Mures, unde urma sa predau limba lui Moliere. Scoala cea noua ma astepta cu flori si miros de zugraveala proaspata. Tovarasul director Cotarlan (caruia i-am promis ca intr-o zi voi scrie despre el), mi-a distribuit in completarea catedrei agricultura, materie despre care spre rusinea mea habar nu aveam. Constiincioasa fiind m-am pregatit la primele doua lectii, dar la a treia, unde trebuia sa explic cum se face oul din gaina sau gaina din ou, vazand materialul didactic din formol, am dat bir cu fugitii. Dupa ce ne-am explicat preferintele am facut schimb cu toas‘ director, el fiind de la tara se descurca mai bine, iar eu m-am luptat cu educatia fizica! Sala de sport? Echipament sportiv? Baietii din a VII-a jucau fotbal cu o minge sparta in curtea scolii, fetele se fugareau in jurul unui copac. Copiii mei, cei din clasa a V-a, au fost mandria scolii, pentru ca dupa un an am reusit sa-i imbrac cu pantalonasi negri si tricouri albe la ora de sport cu “tenesi” in picioare“. Iarna dardaiam de frig pana am invatat sa aprind focul in teracota, cu lemne si un tar de petrol cerut de prin vecini! Banci in care sa stea ergonomic copilul? Veceul din curte? Il gasesti si pe bezna, mergand dupa miros. Cand era liniste, se auzea de departe concertul mustelor bine hranite ce–si duceau traiul pe langa buda varuita in alb din fundul curtii. Si cu toate astea copiii erau cuminti, politicosi, invatau bine, desi unii dintre ei veneau chiar si pe jos, de pe la Paingeni. S-au schimbat multe de atunci, dar au mai ramas peste o suta de scoli neautorizate sanitar! Asta inseamna ca pica zidul, tavanul, nu exista canalizare, apa curenta, nu sunt drumuri de acces, salile sunt insalubre! Dar din grija ministerului, ele ar putea avea sapun lichid, uscator electric pentru maini, scaune ergonomice, ghiozdane mai usoare! Doas manualele ar fi cele vechi. Ca sa nu uitam ca toate-s vechi si noua toate!
Inapoi la: Zi de Zi

Asa-i romanul

Asa-i romanul cand se-nveseleste
De: E. M.

Intr-o lume in care e din ce in ce mai greu sa ne gasim radacinile, organizarea unor festivaluri precum cel din Valea Muresului, nu poate fi decat laudata. Ajuns la cea de-a patra editie, festivalul Valea Muresului incearca si reuseste sa devina an de an tot mai bine organizat si sa atraga tot mai multi participanti, dar si curiosi. Casele alegorice specifice satelor de pe Valea Muresului ce reprezinta casutele de pe vremuri, cu zestrea fetelor, cu ustensilele din “cunhie” si nu in ultimul rand bucatele traditionale asortate cu muzica populara, cea adevarata, pastrata nealterata de influentele muzicii “neo-balcanice” atrag din ce in ce mai multi vizitatori. Anul acesta pe langa realizarile demne de mentionat din anii precedenti, s-a mai facut un pas inainte si anume organizatorii s-au gandit si la copii. O mare atractie au avut poneii, adusi speciali pentru copiii care s-au bucurat sa-i vada chiar si daca nu erau roz, precum au auzit ca se poarta pe la casele mai mari! Reprezentatiile Teatrului de Papusi au fost urmarite cu interes si de parinti, nu doar de copiii dintre care unul s-a ratacit si numai teleghidat de prezentatorul Cristian Tabara si a regasit parintii. Caci asa-i romanul cand se-nveseleste, mai scapa un ochi de pe copil, furat de privelistea de pe Scena Mare sau de licorile traditionale din pahare. In perioada celor trei zile de Festival, frumusetea Rastolitei a atras numerosi localnici, dar si din toate colturile tarii, iubitorii muzicii autentice, ai portului popular, dar si gurmanzii care numai aici pot gusta balmosul facut de ciobani, dupa reteta traditionala, si nu precum cel facut la bloc! Inca nu s-au stins ecourile veseliei din Vale si arhitectii festivalului se gandesc la urmatoarea editie, care se vrea a fi si mai reusita!

Seara...

Seara pe strada Targului, cautand hotel
De: E. M.

Duminica seara, urcand agale pe straduta ce duce spre statuia celor doi Bolyai, cuprinsa de aerul usor medieval al zonei incercam sa-mi imaginez cum putea fi orasul in urma cu doua sute de ani. Am renuntat insa dupa primii zece pasi, pentru ca una dupa alta treceau cu viteza demna de Formula 1 niste “marci de invidiat pe patru roti”! Dupa ce s-a reinstalat calmul serii si parea ca voi putea continua jocul in cautarea timpului pierdut, ca din pamant au aparut doi tineri in fata mea. Un blond tuns scurt, cu ochelari si cu rucsacul imens in spinare, cu o harta in mana si o fata scunda, bruneta cu rucsacul dimensionat pe marimea ei. “Do you speak English”? Am fost de acord sa incerc, dar intrebandu-i de unde sunt, mi s-a parut logic sa continuam in limba franceza. Intrebarea lor parea simpla de tot, la inceput. Cautau strada Targului, minune, eram tocmai pe strada Targului. Problema era ca ei cautau hotelul “MS” de pe strada Trandafirilor la nr. 61 ce are iesire pe strada Targului. Harta –atat cat o puteam studia pe semi- intunericul strazii, parea destul de bine facuta, chiar bilingva dupa cat imi dadeam seama, numai ca nu te ajuta cu absolut nimic la gasirea hotelului. Iar cei doi nu vroiau alt hotel, sustinand ca acolo au rezervare! Hotelul “MS” exista, se pare, dar face parte dintr-un circuit inchis. I-am lasat sa caute mai departe prin centru si restul drumului l-am dedicat subiectului: oare cate asa zise “hoteluri “ o fi prin oras? Doua -trei camere undeva in fundul curtii sau la etajul unui bloc, denumite pompos hotel? Gurile rele zic ca sunt prin oras “hoteluri” conectate si la sisteme de siguranta. Exagerez daca va intreb: oare erau tinerii turisti francezi, sau spioni rusi?

Si s-a facut...

Si s-a facut bezna!
De: E. M.

Poate ca am fost rasfatati de Primarie, anul trecut, cand odata cu primele zile din decembrie s-au aprins ghirlandele de luminite din centrul orasului. Apoi si stalpii de iluminat public au fost impodobiti cu ghirlande luminoase si tot orasul inota in luminite precum odinioara micul Paris! Si ne-au inveselit serile chiar si de vara sutele de beculete, pana cand intr-o zi a fost de ajuns o vijelie ceva mai de doamne ajuta ca sa se produca inevitabilul! E drept ca inainte de furtuna, se facu bezna la... Fortuna! Nu si-a luat liber decat iluminatul public, spre multumirea celor care si-au programat o plimbare sub clar de...semi- luna. Vijelia de duminica dupa-masa in schimb a fost un motiv suficient de bun pentru a lasa o parte din orasul vechi si o mare parte din cartierul Tudor in bezna. Fara niciun avertisment. Ca la teatru, s-au stins toate sursele de lumina, iar sunetele de alarma ale masinilor parcate pe trotuare faceau un concert asurzitor. Dupa cele patru-cinci incercari anemice de a se relua distributia energiei electrice, la intervale calculate parca de un ceasornicar, fiecare incercare fiind urmata de un cor ale alarmelor din cele mai divesificate tonalitati, cu gandul la saracii electricieni care se straduiau se pare sa repare avaria, am adormit! Spre dimineata m-am trezit intr-o casa iluminata de ziua si am inceput sa releg alimentarea la aparatura electrocasnica. Va puteti imagina ce efect ar putea avea “jocul luminilor” asupra lor? Intr-o tara mai putin kafkaniana decat a noastra, Electrica din toata roza vanturilor si-ar cere scuze pentru neplacerile cauzate si ar incerca pe viitor sa ne anunte din timp ca se lucreaza in zona! La noi insa e bine sa-ti platesti factura la timp, abonamentul in avans si in rest: ciocul mic si joc de glezna!

Cine are...

Cine are ciocan, ne considera cuie?
De: EM

Voi da apa la moara carcotasilor mei, dar iata ca ma bag acolo unde nu-mi fierbe oala! Subiectul nu e local, nu e de domeniul meu, dar mi se pare interesant. Sambata seara, dupa ce am vazut secvente din glorioasa partida de fotbal a proaspetei noastre echipe de la FC Municipal, (asa un scor mai rar!), am urmarit stirile de la un post de televiziune. Si ce mi-a fost dat sa vad? Purtatorul de cuvant al politiei generale incerca sa calmeze un grup de suporteri care protestau la intrarea in capitala. Cateva microbuze arhipline cu suporteri au venit de la Craiova ca sa-si sustina echipa in partida cu Dinamo. Acestia nu aveau bilete de intrare la stadion, nu erau organizati, numele lor nu figurau pe foaia de parcurs, erau peste numarul admis potrivit legii rutiere...si motivele continuau sa apara ca din palaria circarului. Ideea era sa nu fie lasati sa intre in capitala! Si nefiind de partea niciuneia dintre echipe, mi-am permis sa ma mir. De cand se interzice unor microbuze sa intre in capitala? Daca oamenii aceia nu erau huligani cu acte in regula, de ce nu ar fi avut dreptul sa intre in Bucuresti, capitala tuturor romanilor? Bilete ar fi putut cumpara dupa cum sustineau unii, chiar de la intrarea in statdion. Forte de ordine si supraveghere au fost destui ca sa nu se sperie de inca o suta si ceva de oameni? Nu pareau periculosi, iar acel student de la medicina care a fost intrebat de reporter si-a exprimat nedumerirea cum de se poate intampla asa ceva? Intr-un stat de drept, sa fii oprit la portile cetatii, ca un prezumtiv recalcitrant? Dar uite ca se poate! Iar dupa ce s-au calmat spiritele, oltenii lui Nea Marin au plecat inapoi, asa cum au venit! Maria-sa fotbalul, prima putere in stat!?

Jur...

Jur sa-mi apar patria!
De: E. M.

Cei care au prins perioada recrutarilor din curtea Cetatii Medievale recunosc provenienta cuvintelor din titlu. Face parte din juramantul militar si cei care le rosteau chiar credeau in ele. Nu putini au fost cei care s-au sustras- care cum au putut- indeplinirii stagiului militar. Unii se prefaceau ca ar suferi de boli psihice, jucandu-si atat de bine rolul incat in cele din urma sectia inchisa de la spitalul de boli mintale le-a fost cazarma pe viata. Altii in schimb au executat ordinele si iarasi nu putini au fost cei care au ales “apeveul” adica armata pe viata. Cel putin asa credeau pe atunci ca va fi pe viata si in ciuda greutatilor si privatiunilor de tot felul, si-au facut datoria fata de patrie. Vantul schimbarii a adus vremuri noi si printre zidurile cazarmilor, multe din ele devenite pustii sau mar al discordiei, iar a fi militar nu mai inseamna decat o meserie ca oricare alta. Sau apropae. In tara si pe timp de pace! Aderarea la NATO insa a adus noutati si in viata pasnica de “agricultor si constructor pe santierele patriei”. Cu uniformele usor schimbate, cu o generatie noua de cadre tinere si cu tehnica de lupta de pe vremea lui Pasvante Chioru, cei care aleg carierea militara devin –zice-se benevol-carne de tun pe scenele teatrelor de razboi din lume. Imi apar patria! Printre minele artizanale din Afganistan? Prin pustietatile irakiene? Taburile noastre sunt cosciuge pe roti. A murit al 8-lea militar roman, la intoarcerea din misiunea de patrulare. O mina artizanala a mai curmat o viata, a mai schilodit alti patru militari, care desigur, sunt in afara oricarui pericol. Le controleaza cineva psihicul? Ii pasa cuiva cu ce sechele raman? Patriotismul celor care se duc sa ne apere de asa zisii teroristi nu tine loc de masini rezistente, de tehnica moderna, desi nu exista scut impotriva mortii!

Daca-i marti...

Daca-i marti, e Apocalipsa!
De: E. M.

Am prostul obicei de a-mi exprima parerea in legatura cu orice si oricand, fara a avea pretentia desigur ca emit adevaruri universal valabile si de necontestat! Nu inteleg de ce unii ar vrea sa-mi interzica totusi dreptul la libera exprimare, la opinia personala! Va puteti imagina cat de plictisitoare ar fi viata, lumea daca am fi cu totii niste “yesman”? (Omuletul care da din cap si aproba mereu). Daca am avea cu totii aceeasi parere indiferent de loc, timp si personaje? Daca am executa orice ordin, fara a-l pune in balanta? Am deveni niste roboti teleghidati (sper ca nu suntem deja!) ori am muri de plictiseala si lumea ar deveni mai mult decat cenusie! Recent, un telefon din partea unui domn respectabil, mi-a reprosat ca am o parere eronata despre armata. Stimatul meu domn admite ca pot avea parerea mea, dar nu admite sa gresesc, nici macar cand emit o opinie!Si, cu toate ca era de acord sa lupte pana la moarte pentru dreptul meu si al oricui, de a ne exprima parerea, de data asta nu ar fi de acord sa moara, pentru o parere eronata! Sunt de acord ca armata inseamna acceptarea tacita a mortii, pentru ca o cariera militara nu inseamna serata dansanta la un ceai! Prefer sa evit lupta, dar la nevoie, imi place lupta dreapta, egala, “face to face”. Dar despre asta, alta data. Acum, de fapt ar fi trebuit sa ma preocupe stirea cu reconstituirea Big- Bangului. Ni s-au mai dat 8 zile pana la marele “bum” ce va deschide Tunelul Timpului ori va face sa se imprastie Pamantul ca un mar stricat! De 2000 de ani omenirea asteapta sfarsitul lumii. Ba se aliniaza plantele, ba vine o cometa, ba nu mai vine, ba e eclipsa de soare, ba e de luna...Eu cred ca sfarsitul lumii va veni cu siguranta cand va disparea prostia! Pana atunci, urmatorul sfarsit e programat pe marti.

Pe ce lume...

Pe ce lume traiesti, fratele meu?
De: E M

Ne-am obisnuit deja ca la noi se pune mereu caruta inaintea cailor. Cu mare tam-tam se iau decizii: schimbam rovinitele! Ura! Dar roviniete noi nu se gasesc! Pe langa corn si lapte dam si o lingura de miere scolerilor! Perfect! Dar sute de scoli nu au autorizatie sanitara! Sa punem apa, sapun si uscator electric la grupurile sanitare din scoli. Foarte bine. La care scoli?! Parintii care nu-si trimit odraslele la scoala, sa faca puscarie! Asa. Si?!Din ianuarie 2009 se interzice folosirea pungilor de plastic din motive ecologice. Toti operatorii economici care vor introduce pe piata pungi de plastic, potrivit ministrului Mediului si Dezvoltarii Durabile, Attila Korodi, vor fi taxati cu 0,2 lei punga. Mi se pare corect. Folosim cinci miliarde de pungi de plastic pe an, acestea devin deseuri in 20 de minute si irosim astfel 90 de milioane de litri de petrol pentru producerea acestor factori de poluare. Si de aceea ni se recomanda folosirea pungii biodegradabile, care costa cu 5-10% mai mult, sau a pungii de stuf care e mai scumpa cu pana la 80% dar poate fi folosita 2-3 ani la rand. Pana aici toate-s bune si frumoase. E o initiativa laudabila, nimic de zis. Dar caruta e din nou inaintea calului! Merge omul la cumparaturi cu cardul la el si cu mainile in buzunar, ca doar se dau pungi cate vrei din alea mici gratis, iar din cele mari cu ceva banuti bucata. Si isi umple cosul cu de toate, ajunge la casierie si surpriza! Nu sunt pungi de nici o culoare! Nici biodegradabile, nici de plastic, nici pe bani si nici gratis! Toata lumea da din umeri! Cei care au fost prevazatori si au venit inarmati de acasa cu hulitele pungi de plastic arunca un zambet superior naivului: pe ce lume traiesti?!

Ca intre n oi, gradatii

Ca intre noi, gradatii
De: E. M.

Truditorii din presa sunt si ei oameni. Suna ciudat, nu-i asa? Ei sunt aceia care cauta stirea si o fac sa ajunga la semenii lor, ca a doua zi sa primeasca injuraturi sau un pumn in gura, in functie pe cine si cat de tare l-au atins. Ei sunt aceia care gasesc subiectul in colbul strazii, il ridica si-l pun pe tava Mariei sale Cititorul, care cauta senzationalul si nu prea mai da atentie lucrurilor serioase, pentru ca tot ce misca “neuronul stingher” e considerat comunist, demodat sau... baloane! Si atunci truditorul din presa se bucura daca gaseste un interlocutor-cititor care intelege si, minunati-va, apreciaza truda! Si acesta ii povesteste, vinde ponturi, dar il pune sa jure ca asta ramane “ca intre noi gradatii”, nu cumva sa apara maine in ziar!Si ce sa faca truditorul din presa? Nu promite nimic si scrie! Ca in ciuda eforturilor de a stopa actiunea desfiintarii librariei Romulus Guga, acolo s-a deschis o banca, asa cum “sta scris” in Cartea cea Mare. Ca executorul judecatoresc s-a prezentat zilele trecute la Cinematograful Tineretului, desi lucrurile se mai tergiverseaza pentru ca etajul cladirii inca nu are o situatie clara. De frica alegerilor s-au cam grabit cu retrocedarea. Gurile rele zic ca proprietarul, desi de o varsta foarte inaintata, asa isi aminteste ca parca era cu cateva case mai sus casa pe care o revendica acum! Printre atatea stiri, e si una buna! Fostul local al cinematografului “Progresul” sau daca va place mai mult, fostul “Pitic” (pentru cei care ati prins perioada) va gazdui Teatrul Ariel! Veste buna, nu-i asa , dupa atatea banci, casinouri, farmacii si mai stiu eu ce, in sfarsit si un lacas de cultura! Atentie, sa nu apara in ziar! V-am spus doar asa, ca intre noi, gradatii!

Chistoace si...

Chistoace si piscoturi roze
De: E. M.

Vara nu-i ca iarna, pentru ca vara se schimba trotuarele. Dar nu despre asta e vorba acum, am inteles din explicatiile primariei ce a dus la schimbarea piscoturilor din centru, la numai un an dupa ce au fost asezati. Centrul urbei este cel mai circulat loc din oras, acolo vin turistii, e bine sa se vada ca la noi se lucreaza, nu gluma. In urma schimbarii la fata a trotuarelor din prima parte a bulevardului 1 decembrie 1918 a fost mutata si statia de autobus mai aproape de CEC Bank. Cei care nu stiu ca s-a mutat statia se agita in mijloacele de transport in comun, privind cu disperare in urma unde ar fi trebuit sa coboare ca sa economiseasca durerea deplasarii carand povara zecilor de ani pe umeri. Dar alta e problema mea de azi. Desigur ati observat ca avem refugii in statiile de autobus, flancate de banci. Unele au si buticuri unde mai puteti strica niste banuti in asteptarea lui...Godot! Altele se renoveaza de o vesnicie ca la Poli II. Toate–s bune si frumoase, dar e ceva ce deranjeaza. Fumatorii. Nu pentru ca fumega, e treaba lor. Deranjeaza in schimb chistoacele sau tigarile fumate pe jumatate si aruncate cu nonsalanta inainte de urcarea in autobus. Cele care mai au ceva pana la filtru sau chiar sunt arzande nu raman prea mult pe drum. Le aduna cate un om al strazii. Dar cele din care nici cersetorul nu mai are ce recupera, raman ca niste cicatrici peste piscoturile roze. Pentru ca decoratorii domeniului public au uitat un amanunt esential: scrumierele! Veti spune ca sunt cosuri de gunoi pe stalpii de iluminat public. Or fi, dar cei care stau pe banci arunca o privire in jur, apoi scapa chistocul printre rondourile de flori sau pe jos, cu un bobarnac, ca sa aterizeze cat mai departe de locul unde stau. Seara maturatorii vin si dau cu grija cu pamatuful verde pe unde danseaza popa! Niste scrumiere ecologice, zic eu, bine ancorate, ne-ar putea salva orasul de aspectul balcanic. Dar pana facem rost de scrumiere, ce ar fi sa aruncam chistoacele in cutiile alea mari de pe stalpul de pe marginea trotuarului?
Inapoi la: Zi de Zi

Mansardare in zig-zag

Mansardare in zig-zag
De: E. M.

Nu mai mira pe nimeni ca periodic suntem asaltati de oferte de reabilitarea termica a cladirilor. Tot felul de firme ce apar ca ciupercile dupa ploaie, vin sa-i ademeneasca pe proprietarii de apartamente ca acum e momentul! Pentru ca fatadele blocurilor noastre nu sunt izolate termic (?) si pierderile de caldura sunt foarte mari, “la apartamentele de la ultimul etaj fiind de 80% si la cele cu pozitionare pe coltul blocului”- citat dintr-o astfel de oferta-este musai sa fim de acord cu mansardarea blocului.Dupa descrierea unor avantaje folosindu – se de cuvinte bombastice, dar fara cea mai mica urma de credibilitate, ni se arata singura cerinta de a ne bucura de toate aceste beneficii oferite de prea multa grija fata de confortul nostru termic: sa ne dam acceptul pentru constructia mansardei cedand cota parte din podul imobilului! O nimica toata! Un chilipir sa fii de acord cu vanzarea cotei parte, si in schimb te trezesti cu un proprietar peste acoperis caruia ii dai cota parte din toate utilitatile existente din bloc, de la apa la cablu tv.Dar sa nu pictez dracul mai negru decat e! Imi permit sa ma gandesc in prostia mea: blocul in cauza a fost proiectat pentru 4+1 nivele si asa se simte bine. Zidurile sunt din caramizile acela de 40 de cm numite BCA (corectati-ma daca gresesc), nu am avut niciodata probleme cu incalzirea si daca pana si vecinii au terminat cu schimbarea gresiei din baie, eu una nu sunt de acord sa asist luni de zile la tot tam-tamul ce ar insemna deschiderea unui santier de lucru, de dragul unor promisiuni legate cu funda roz. Inteleg ca nu prea sunt terenuri de vanzare, mai ales in zone cu vad bun, si atunci e o idee salvatoare sa-ti faci “pravalie cu scara”. Chiar daca daca “firma e a lui frate sau lui Pista”, ma lipsesc de mansarda!

Caut mama purtatoare

Caut mama purtatoare
De: E. M.

Intr-o Romanie unde totul pare sa se fi dat peste cap, nu ar trebui sa ne mai mire nimic. Si totusi nu e zi data de Dumnezeu in care sa nu apara ceva nou, care sa ne faca sa repetam cu resemnarea specifica natiei:ce vrei, traim in Romania! Numai la noi se putea intampla sa fie impuscat “cel mai iubit fiu al poporului”, si nu oricand ci in Vinerea Mare, dupa o judecata sumara. Numai la noi puteau sa moara rand pe rand, rapusi de o “boala” ciudata toti cei care ar fi putut povesti din culisele acelui proces. Numai la noi sunt inchise scolile ca sa nu se darame peste elevi, dar votam legi despre apa si sapun, laptopuri, pedepse cu inchisoarea parintilor care nu-si trimit copiii la scoala, apoi golim buticurile de chipsuri care dauneaza sanatatii copiilor si le asiguram in schimb o portie sanatoasa de rabdari prajite! Totul pare anapoda si facut de mantuiala.Cu toate acestea sunt familii care ar vrea sa aiba copii si degeaba se roaga precum imparateasa din poveste, copiii nu pica din cer! Decat uneori si nu acolo unde ar trebui! Din fericire romanul nu e doar poet e si inventiv. Si astfel apar anunturile de genul caut mama purtatoare! Si pentru ca saracia e din ce in ce mare, se gasesc fete disponibile sa poarte o sarcina pentru niste euroi! Poate ca nu stiu ca se pot atasa de acel copil nenascut in cele noua luni, poate ca nu au alta solutie de a castiga fabuloasa suma intr-un timp considerat atat de scurt. Si iar ne trezim cu alte si alte probleme noi, de parca nu ar fi fost si pana acum destule! Contract de vanzare-cumparare cu acte inregula, autentificat la notar...obiectul tranzactiei? Nu vi se pare ca e science-fiction? Ce urmeaza? Sa facem contract cu Mefisto? Sa fentam Batrana Doamna?! Ce vrei, inca traim. In Romania!

Printre masini, pe jos

Printre masini, pe jos
De: E. M.

Ieri a fost ziua Ziua Europeana fara masina. Nu stiu cati au aflat de aceasta initiativa, cert este ca la ora pranzului se putea circula lejer prin centru, ba s-a mai intamplat si minunea de a se putea depasi cate un melc pe patru roti, ce haladuia la pas, nehotarat incotro sa se indrepte. Era acea stare mult visata de fluidizare a circulatiei despre care s-a vorbit pana la refuz, dar nu prea s-a facut mare lucru. Cate un sens giratoriu, cate un sens unic, sunt semne de ameliorare, dar e loc din plin pentru mai bine.Trotuarele din cartierele muncitoresti au fost injumatatite ca sa se asigure loc de parcare autoturismelor. Sa nu discutam acum cat de buna sau lipsita de logica este masura. S-au facut parcari acoperite din lemn-oare cate paduri se defriseaza pentru a asigura stalpii de sustinere? Si ar fi interesant de stiut afacerea cui e acoperisul din placa ondulata rosie si ca fulgul de usoara? Scene desprinse parca din filmele cu Stan si Bran se intampla adesea, cand cel care si-a marcat un loc de parcare pe trotuar, gaseste acolo o masina straina! Imaginati-va ca vine unul, cine stie de unde si indrazneste sa-si parcheze jeepul pe acel loc marcat! Sau nemarcat, dar despre care oricine stie ca e al celui de la parter sau de la doi, primii care au avut masina inca din epoca mult hulita! “Propitarul” sta la panda, renunta la somnul de dupa-masa ca sa fie pe faza cand vine intrusul. Acesta nu poate pleca fara acordul generos al primului, care isi savureaza victoria, ascuns dupa perdele. Urmeaza un concert de claxoane mai ceva decat cel asigurat de coloanele de nuntasi sambata. Si pe principiul cel destept cedeaza, lupta pentru teritoriu se termina cand in favoarea unuia, cand in favoarea altuia, dar dupa cum stiti, cand doi se cearta...Si pana in ziua in care vom avea pista pentru biciclisti, masini ecologice, drumuri bune, centuri ocolitoare, e bine si sa lasam masiniledin cand in cand pe trotuar si strecurandu-ne printre ele, sa respiram aerul curat al toamnei.

Minciuni si fraze

Minciuni si fraze
De: E. M.

Psihologii sunt de parere ca femeile stiu sa minta mai bine decat barbatii, si nu intamplator, ci datorita exercitiilor pe care le fac, mintind cu nonsalanta zilnic, cel putin de opt ori. Sa nu credeti ca asta ar insemna ca barbatii fac exces de sinceritate! Mint si ei, doar ca sunt usor de prins cu musca pe caciula. Barbatii spun prima minciuna ce le trece prin cap, evitand sa va priveasca in ochi si nu-si fac probleme nici daca nu sunt crezuti, pentru ca stiu ca oricum va fi trecuta cu vederea minciunica. Si nu ai cum sa-i crezi, pentru ca ii tradeaza gesturile necontrolate, privirea, fastaceala sau fata lor care se face ca para focului la cate o minciuna mai sfruntata. Femeile in schimb se gandesc la cele mai mici detalii, fac scenarii si tes o poveste atat de bine elaborata incat nici macar ele nu ar putea banui ca nu ar fi adevarata.De ce mint femeile? Din nevoia de a se situa pe picior de egalitate cu barbatul-cred psihologii, dar nici ei nu sunt prea siguri. Si atunci de ce sa ne mire daca de dragul alegerilor Elena da cu mopul, spala si deretica prin casa ca orice gospodina, ba mai si croseteaza in direct la un post de televiziune, la ora de varf, ca sa fie si mai convingatoare. Si o crede o tara intreaga. Blonda de la Cotroceni trebuie sa se transforme in romanca harnica, sotie devotata si mama iubitoare. Desteapta, frumoasa si devreme acasa! Foarte bine. Dar, ia sa vedem pe cine ati putea crede pe cuvant, fara rezerve, dintre politicieni?Oricat de frumos ar promite cresterea salariilor pentru cadrele didactice, a pensiilor si a tot ce se mai poate mari inainte de alegeri, se vede ca nici ei nu cred ce promit! Si se si incurca in declaratii. Unul zice noiembrie, altul zice octombrie. Ce va fi, om trai si om vedea!

Pate ca ma insel?

Poate ca ma insel?
De: E. M.

Misuna subiectele in colbul strazii! Sunt subiecte cu duiumul, dar simt nevoia sa revin asupra unuia ce ma indigna: Pensionarii si cardul! In caraghioasa lor incercare de a mai castiga niste voturi, mai marii tarii vin cu tot felul de idei care mai de care mai nastrusnice. Promit mii de euroi celor care ar vrea sa revina in tara dupa ce si-au facut culcus comod pe plaiurile mai putin mioritice! Ne sperie ca maresc taxele, pretul la gaze si la tot ce se mai poate, ca sa vina apoi cu mangaierea paterna peste crestet: linistiti-va, gazele nu se scumpesc! Inca. Nu cred ca mai surprind pe cineva manevrele electorale! Dar inovatia asta cu cardul pentru pensionari, chiar ca le intrece pe toate! Cele doua notiuni sunt in contradictie! Daca zici card, intelegi modern, tanar, flexibil. Daca pronunti pensionar? Ce-ti vine in minte? Cu toata armata de “tineri pensionari”, majoritatea lor sunt de varsta a treia! Si inca nu s-a inventat elixirul tineretii vesnice! Daca azi ei se agita sa-si faca un cont curent la o banca, sa memoreze codul dupa ce vor intra in posesia cardului, sa invete ce si cum sta treaba la bancomate, va veni o zi cand va trebui sa revina la vechea varianta, cea cu postasita, varianta care deocamdata e valabila doar celor care au 7 decenii in buletin. Sau sunt betegi cu acte in regula. Si atunci cum sa nu te intrebi: cui foloseste toata agitatia? O mana spala pe alta, foarte bine, dar de ce pe spinarea altora? Nu e logic sa-l pui pe om in fata faptelor implinite. Vrei nu vrei, bea Grigore aghiasma! Democratia inseamna sa-ti poti alege modalitatea de a intra in posesia banilor pentru care ai muncit fara sa fii obligat sa dansezi precum iti canta interesele trecatoare ale unora ce cred nemuritori pana la urmatoarele alegeri! Sau ma insel?

Rara avis

Pasare rara
De: E. M.
Mi-a venit in minte expresia latina, rara avis, auzind de o remarca rostita de un cadru didactic. In prima zi de an universitar, intr-un amfiteatru plin de bobocii impresionati de importanta momentului, persoana de la catedra a incercat sa-i motiveze printr-un discurs menit sa atinga sensibilitatea studentilor. Printre altele a facut referire la efortul financiar al parintilor de a-si trimite copiii la scolile inalte! Nimic de reprosat. Asa este. Pentru ca nu sunt prea multi aceia care vin la volanul unei masini recent inmatriculate sau purtand inca tablita rosie, ca sa vada tot omul ca e o masina “ultimul racnet”, cadou de inceput de cariera studenteasca. Si nici domnitele cu aer de aristocrata ratacita printre muritorii de rand nu sunt cu miile printre boboci.Majoritatea studentilor sunt copii “postrevolutionari” ai caror parinti vor face orice efort ca sa-si stie copilul cu o treapta mai sus, vorba poetului. Si nu va fi usor sa tina pasul cu cei din sfera celor 300 , asa cum nu a fost usor nici pe vremea cand elita insemna casta celor 10.000! Pentru ca totul are un pret. Primele zile de “scoala” vor trece cu memorarea cifrelor: la ce ora, in ce sala se tin cursurile, cat costa o absenta, cat face o absenta de la laborator, dar un examen, dar o reexaminare? Si explicatiile curg garla, bobocii asculta. Si cei cativa bugetati stau cuminti, imbujorati. “Oricum, nu sunteti decat vreo 5, nu-i asa?”Se rusineaza de parca ar fi o crima sa intri la “buget” pentru ca n-ai trecut precum gasca prin apa prin anii de liceu! Cei multi, cei care vor scrie verbul la infinitiv (si dupa licenta luata pe bani), cu doi “i”se uita cu superioritate la “tocilarii” care nu vor sa scrie cu “doi de i”nici azi, nici maine, preferand sa fie pasari pe cale de disparitie!

Vin extraterestrii!

Vin extraterestrii!
De: E. M.

Am citit undeva zilele trecute ca in 14 octombrie vin extraterestrii! O fi avand extraterestrii o civilizatie avansata, dar tot nu pot veni hodoronc-tronc. Cine stie cum am reactiona! Ce ar putea sa zica nea Gheorghe vazand ditamai farfuria zburatoare, alta decat cea care zboara spre el din bucatarie, daca se intoarce abtiguit de la crasma! De aceea se crede ca farfuriile astea cu extraterestri planeaza de ceva vreme deasupra noastra si ne studiaza, asa cum stiu ei! Numai ca activitatea lor are efecte din ce in ce mai stranii asupra locuitorilor Romaniei. “Fiind intamplator an electoral”, dupa cum afirma ministrul sanatatii cand a sters “plafonul la medicamente”, efectele stranii ale OZN-urilor sunt mai mult decat ciudate. Daca in urma cu o luna puteai muri cu zilele din lipsa de medicamente, pana la votul uninominal cel putin, poti sa te otravesti linistit cu cate pastile vrei!Daca atunci nu se puteau mari salariile din lipsa de fonduri, acum brusc se voteaza o crestere de 50%! Profesorii de matematica macar ar trebui sa observe ca nici macar pe hartie nu e posibila asa ceva! Nu pe termen lung! Ministrul educatiei, Cristian Adomnitei, vestit deja de gafele pe care le face, a votat in Parlament majorarea salariilor pentru profesori, ca a doua zi, la Iasi, sa declare ca orice creştere de peste 9% înseamnă un efort bugetar de un miliard de lei până la sfârşitul anului, iar de anul viitor nu vor fi bani pentru investiţii. Deputatii au aplaudat votul! "Dacă lucrurile rămân aşa cum sunt astăzi, nu vom mai avea bani pentru investiţii. Acest lucru este o realitate şi este obligaţia mea de ministru să o spun. Mi-aş dori să am mai multe resurse, cred că ar fi trebuit să mărim procentul alocat din PIB pentru a acoperi salariile“, a spus ministrul Adomniţei, la Iaşi.Mai aveti nevoie de alte explicatii? A innebunit lumea! Vin extraterestrii!

Leul tare ca leul!

Leul tare ca leul!
De: E. M.

Nu va impacientati! Vorbesc de cel vechi! Adica fost-ai lele, ca ieri deja leul saracul era cat o mata si de mai continua sa scada, vai si amar de noi! Ieri pe piata interbancara cursul a ajuns la 3,98 lei pentru un euro. La casele de schimb euro se vinde deja cu 4,15 lei. Nu-i de mirare ca guvernatorul BNR si primul ministru s-au intalnit sa discute despre efectele majorarilor salariale si despre devalorizarea leului. Tipic mioritic. Mai intai facem, apoi ne vaicarim! Si avem de ce. Ca se scumpesc ratele de banca, casele, chiriile, masinile, mesajele, telefoanele, tot ce e de import sau nu e, dar si ceapa de pe tarabe, pentru ca fermierul european plateste si el taxe si impozite si rate, si cate si mai cate, tot la cursul zilei la BNR! Specialistii pun vina pe criza economica. Preturile cresc, se scumpeste traiul, omul incearca sa traiasca mai modest, sa mai stranga cureaua strangand din dinti. Omul cumpara mai putin, de la mana a doua, spala noaptea cu apa rece, nu mai calca rufele si Dumnezeu stie ce mai inventeaza ca sa depaseasca criza. Scad vanzarile, se concediaza din personal, creste somajul, scade si mai mult productia, scade nivelul de trai, ies oamenii in strada, creste presiunea sindicatelor si tot asa, de ne miram de ce au luat-o cu totii razna? Credeti ca e o consolare ca scade pretul garsonierelor? Ca apartamentele vechi costa mai putin? Iar pe cele noi de acum incolo le vom construi pe masura buzunarelor clientului? Frectie la picior de lemn. Analistii cred ca BNR ar putea interveni in piata ca sa stopeze deprecierea leului. Dar poate cineva ghici urmarea? Leul doar miauna in cusca!
Inapoi la: Zi de Zi

Cu ce se mananca o criza financiara?

Cu ce se mananca o criza financiara?
De: E. M.

Efectele crizei financiare de peste ocean au ajuns si la noi. Leul se depreciaza. Palariosii se inghesuie pe la casele de schimb valutar ca sa mai cumpere niste euroi inainte sa creasca si mai mult. Altii vand rezervele si spre mirarea lor li se elibereaza chitanta si bon fiscal. S-a inchis bursa. Si Bursa de valori din Bucuresti, si cea de Marfuri din Sibiu. Politicienii si sindicalistii se cearta pe promisiuni electorale. Primii ofera si tot mai multi sunt cei care cer. Rau am ajuns daca l-au gasit si pe nea Cutare, singurul pensionar din Romania cu o pensie de peste 300 de milioane lei vechi pe luna! Ii vor verifica dosarul! Ca sa moara si capra vecinului, nu-i asa? Cei care au rezerve la banci, cam intra in panica, mai ales ca au inceput sa primeasca sms-uri si e-mailuri care sugereaza ca bancile ar putea da faliment. Scumpirile se tin lant. Sumele promise ca majorari salariale se topesc in alimente si facturi. Statisticile arata ca mai mult de jumatate din venitul populatiei se duce pe alimente. Si nu din cauza ca romanul de rand ar manca zilnic icre negre si le-ar clati cu sampanie! As! Doar din cauza preturilor. Si statul grijuliu din fire ne asigura ca putem dormi linistit, ca ne asigura depozitele pana la 20.000 de euro. Totusi sa nu investim la bursa ca ne putem trezi faliti peste noapte. Sa nu ne avantam nici in afaceri imobiliare, din aceleasi motive. Dupa ce toata vara am auzit cat de avantajoase sunt creditele in valuta, acum ni se atrage atentia ca astea sunt cele mai dezavantajoase! Logic! Esti platit in lei mici, mici, mici si trebuie sa dai ratele in valuta barosana! Asta e! Cei care au regretat vreodata ca nu au trait pe vremea lui Al Capone, pot testa acum pe pielea lor cu ce se mananca o criza financiara!

Opriti dementul pe doua roti!

Opriti dementul pe doua roti!
De: E. M.

Nu sunt singura care se plange de numarul tot mai mare de dementi care circula pe drumurile urbei. Sunt motorizati. Periculosi. Si imposibil de oprit. Cel putin de muritorii de rand. Asa ca mine, care nu am incremenit de spaima decat dupa ce am reusit saritura vietii mele din calea unui astfel de dement pe doua roti. Nu ma intrebati cine era, cum arata. Nu retin decat farul aprins si o casca de motociclist ce veneau spre mine ca o sageata! In naivitatea mea, am crezut ca trecerea de pieton imi va permite supravietuirea! Mai ales ca am ajuns cu bine pana la linia de mijloc! Si credeti-ma ca nu am viteza melcului si ma asigur inainte de a ma aventura in traversarea drumului!Vocea unui posibil martor ocular de pe margine m-a trezit din soc: “Putea sa va loveasca!“ Nu sunt slaba de inger, dar mi-au trebuit minute ca sa-mi revin. Nu de alta dar mi se pare prost gust sa mori calcat de motocicleta in fata casei! Ziua in amiaza mare! Ca seara e o alta poveste! Perechile de politisti comunitari se plimba agale pe trotuarele din centru. Nu au treaba cu nimeni si cu nimic. Masinile politiei rutiere trec ca in filmele americane, la rondul de noapte. Vazand ce urmeaza, ai impresia ca verifica pista pentru vitezomanii care vor zbura la scurt timp dupa trecerea lor, sfidand orice lege! Semafor? Trecere de pietoni? Sa fim seriosi! Ingerul pazitor sa fie cu voi, ca nu are cine sa va salveze! Reversul medaliei, ca avem drumuri bune in oras, este excesul de viteza! Toaletarea copacilor, drumurile cat de cat drepte dau o vizibilitate buna si parca te indeamna sa apesi pedala de acceleratie!Si dupa huruitul motoarelor turate la maxim la scurt timp, din pacate, linistea noptii e spulberata de sirenele salvarii. De ce n-ati oprit dementul? L-a oprit copacul de langa drum!

Vrei adrenalina?Du-te la piata!

Vrei adrenalina? Du-te la piata!
De: E. M.

Trecand prin centrul orasului unde se desfasoara Campania de vitaminizare de toamna 2008, mi-am adus aminte de o fotografie inga1benita din albumul de familie in care bunica mea se plimba cu cosul de nuiele pe brat, facand cumparaturi printre tarabele din piata de zi! In acelasi loc unde sunt expuse acum fructele campaniei. Istoria se repeta?Fiind o zi specifica de targ, adica martea, am purces la piata mare din strada Cuza Voda si am ramas profund dezamagita! Cu banii ce i-am stricat in cateva minute acolo as fi putut cumpara marfa mai multa si mai frumoasa de la magazinul de la colt sau de la oricare hipermarket! Nici macar piata nu mai e ce a fost odata! Intreb un vanzator de ardei Kapia de unde sunt ardeii? Se uita ca mata in calendar, nu stie! Cine i-a cultivat, continui sa-l descos, dar oachesul vanzator habar nu are, si de nu i-ar sari femeia in ajutor cine stie ce as mai putea afla! Vanzatoarea de alaturi–tot o imigranta dupa culoarea pielii, vinde rosii mai marunte cu 4 lei kilogramul. Pentru ca am indraznit sa aleg rosiile, mi-a smuls plasa din mana vociferand ca nu-i vara si daca am de gand sa la aleg sa merg dincolo! Adica la urmatoarea masa, de unde am ales in voie niste rosii mari, mai scumpe cu un leu, dar pentru ca oachesa nu se pricepea la unicul cantar “seruit”la trei-patru mese, am acceptat ca rosiile ce mi-am ales ar fi exact de 10 lei, precum sustinea colega. A nu se intelege ca as avea ceva impotriva pigmentului, dar printre putinii producatori, prea misuna tot felul de “vanzatori” care umfla preturile! Hreanul costa 8 lei kilogramul, m-am pricopsit cu un kilogram, desi nu am idee ce sa fac cu el, dar era mai usor de completat la un kilogram decat calculat la banut! Ce e si cu matematica asta! Varza de la un leu la trei lei kilogramul, morcovii la 1,50, patrunjelul la doi lei, gogosarii la cinci-sase lei, e plina piata. Conopida la trei-patru lei, ceapa la unu-doi lei, legatura de marar si cimbru uscat costa un leu. Cartofii de Gheorgheni direct de la producator costa 0,90 de lei kilogramul si se vand cu sacii, la intrarea dinspre strada Belsugului. “Is de la Gheorgheni cartofii, sunt buni prajiti si la fiert se fac mai repede”, explica vanzatoarea si o cred, desi nu are nici cel mai mic accent secuiesc si mai vorbeste si romaneste! Viata palpitanta, martea, la piata!

sa nu -ti cumperi pat fara saltea!

Sa nu-ti cumperi pat fara saltea!
De: E. M.

V-ati plictisit de patul cel vechi? Nimic mai simplu. Va inarmati cu rabdare, un portofel burdusit sau si mai bine cu un cont bancar mai mult decat consistent si puteti incepe. Daca ati studiat si niste pliante, mergeti la sigur. Magazine de mobila sunt cateva in oras, dar dupa o scurta trecere in revista, va veti lasa pagubas: scorurile sunt mult prea mari pentru buzunarul omului de rand, la fel si modelul e supradimensionat pentru un apartament de bloc. Dar va puteti incerca norocul la hipermarketurile sau la magazinele mari din oras. La Praktiker de exemplu, sunt canapele la sase-sapte sute de lei, dar nu e ceea ce vreti, asa ca incercati mobila de tinewret. Patul ar fi la ceea ce v-ati gandit, dar nu se da separat, iar toata garnitura costa peste 1000 de lei. Treceti la saltele si dupa lungi tratative va puteti alege cu salteaua ortopedica, aspectuoasa, de calitate si daca aveti putin noroc puteti lua la promotie sau la reducere o saltea ortopedica cu cinci ani garantie. In functie de model ele costa intre doua si patru sute de lei bucata la cea de o persoana. Problema e ca nu veti avea pe ce sa o asezati, pentru ca nu exista suport pentru saltele. Si treceti la bauMax, ca acolo se zice ca ar fi si paturi, e drept, fara saltele. Un patut fara picioare, incropit din patru scanduri si doua mai mici de sustinere cu un placaj de “pefele”, da, si sa nu uitam ca are si spatar, costa peste doua sute de lei. Problema e ca salteaua s-ar putea sa nu fie potrivita...Nicio problema! Angajatii ce poarta veste inscriptionate cu politicosul”cu ce va putem ajuta” de ce sunt acolo, daca nu pentru a va da o mana de ajutor? Vitrina cu mostre de placaj va sta la dispozitie cu un minicalculator, creion si hartie. Si va poate ajuta si tanarul de la tejghea. E chiar foarte amabil. “Nu avem placaj! Primim saptamana viitoare!” Dar daca tot sunteti acolo, desigur veti dori sa va lamureasca ce si cum sta problema cu patul. Si vi se face o schita, nu va agitati, se si arunca imediat la cos, se calculeaza pretul unui pat, exact cum l-ati visat, dar schita are aceeasi soarta ca si precedenta. Vazand ca va intereseaza problema, tanarul se poate oferi sa va faca patul exact asa cum il visati, in sapte zile sau si mai repede, si nu va costa decat patru sute de lei...tot fara saltea, dar facut ca lumea! Si cu ochii mintii vedeti deja patul cu sertar, sau fara, pus pe lateral sau de a lungul patrului, cu loc noptiera. Nauciti de atatea date tehnice si cifre nu va ramane decat sa cereti time out pana maine! Ca sa va decideti, il sunati sau nu pe Imre?

De la coliba, la Casa Alba

De la coliba, la casa Alba
De: E. M.

Mi-a placut cuvantul de lauda al tribunului Vadim Tudor, la auzul vestii ca la alegerile din Statele Unite ale Americii castigator a iesit Obama. „Prin alegerea dumneavoastra in functia de presedinte ia sfarsit indelungata perioada coloniala din Istoria Americii. Acesta este un moment istoric: cu ajutorul bunului Dumnezeu si prin vointa gloriosului popor american, robul umil, din Coliba Unchiului Tom se muta la Casa Alba.” Foarte frumos spus, mi-ar da si lacrimile daca nu as mai fi auzit fel de fel de pareri ale distinsului domn, de pe vremea cand scria sub pseudonimul Alcibiade. Sa credem oare ca dupa ce nu mai e antisemit a devenit si admirator al oamenilor de culoare? Pana la proba contrarie admit totusi ca e posibil si asa ceva. Desi alegerea democratului Obama a starnit reactii puternice in toata lumea. Daca am trai intr-o lume normala (exista oare asa ceva?) nu ar trebui sa mire pe nimeni ca un semen de al nostru castiga alegerile. Si ce daca are alta culoare decat cea considerata standard? De ce ne-am obisnuit sa alegem ambalajul, indiferent de continut? Afirmatia prea increzatoare a poetului candidat Marko Bela potrivit caruia dupa succesul lui Obama se asteapta ca peste cativa ani presedintele Romaniei sa fie un maghiar a starnit reactii si mai vehemente. „Nu ne vindem tara, de ce sa invatam ungureste, las’ sa mearga taxele la Bucuresti, ce ne trebe autonomie” si alte asemenea lozinci au circulat din nou chiar si in locurile mai educate. Da. Lumea se schimba. Evolueaza. Acel Conducator Universal isi alege marionetele, se joaca cu sentimentele oamenilor si ii face sa creada ca se va face voia lor. In acest colt de Rai insa, numita Romania, regula jocului a fost schimbata cu atata abilitate, incat nu cred ca in urmatorii 50 de ani ar putea castiga un Obama alegerile! Nici daca pana si Papa de la Roma va fi de culoare! Acolo, da. Dar nu aici!

Nimeni nu trebuie sa moara de diabet

Data: 17 noiembrie 2008
Nimeni nu trebuie sa moara de diabet
De: E. M.
Intamplarea face ca tocmai de Ziua Mondiala a diabetului, sarbatorita in 14 noiembrie, sa fiu martora involuntara a unei discutii despre necazurile unei femei in varsta, bolnava de diabet.De parca nu ar fi destula boala in sine, omul are parte si de surprize neplacute. “N-am putut sa merg mai repede la farmacie ca nu aveam cu cine sa las nepotelul, apoi cand m-am dus nu mi-am pus ochelarii, ca nu eram pentru prima oara acolo, stiam ce trebuie sa-mi dea, na, cum ii omul cand se grabeste”, si-a inceput tirada femeia.Din cate mi-am dat seama povestea de ce trebuie sa mai dea o fuga la famacie. “Trebuie sa primesc trei feluri de medicamente, plus 50 dimineata, 100 la pranz si 25 seara. Femeile stateau de povesti acolo, nu erau atente, le-au incurcat, acasa a observat fiica-mea ca doua cutii sunt la fel.... na, acum sa merg inapoi sa mi le schimbe, daca nu se poate apoi ma mai duc la medic sa vad ce putem face, ca am nevoie de medicamente”, isi varsa necazul femeia unei interlocutoare tacute, care nu se face interesata de subiect decat la auzul aparatului minune de testare a glicemiei.Femeia da relatii amanuntite cand si de unde l-a cumparat, ca se numeste “u-an- taci”, silabisit asa pentru ca cealalta nu pricepe din prima despre ce e vorba, a costat ceva bani, dar acum se da gratis. Mai lauda si cele 150 de “teste” pentru autodeterminarea glicemiei, si explica cu lux de amanunte cum procedeaza, ce mananca si care sunt efectele, de cate ori pe zi face testul, vorbeste repede, ca omul care se grabeste. Apoi se face liniste. Nu e frumos sa te uiti in spate, asa ca nu voi sti niciodata care dintre cele doua femei s-a grabit la acea farmacie, unde farmacista sta de povesti riscand sa-si omoare clienta, bolnava de diabet.

Vaccinul anti-cancer

Data: 21 noiembrie 2008
Vaccinul anti-cancer
De: E. M.

In cei 19 ani de libertate tot felul de noutati am “demarat, am implementat si am derulat”. Nu exista domeniu in care sa nu fi avut loc schimbari, dar cele mai multe cu siguranta au vizat Sanatatea. In cladirile vechi de spitale a fost pusi directori noi, ca sa se descurce cu leii care pe zi ce trece sunt tot mai putini. A fost plafonata eliberarea medicamentelor, apoi s-a schimbat modificarea si de atunci ne putem decide singuri ce pilule se pot lua pe burta goala, (cam asa raman cei care le cumpara pe bani grei), si care se pot lua la liber. Apoi ni s-au impartit bonurile de analiza gratuita de laborator, ca sa aflam ca poporul vazut hot si bandit din afara e putred de bolnav vazut din tara. Ultima inventie e vaccinul anti-cancer, administrat gratuit elevelor de clasa a IV-a. Nu vreau sa fiu carcotasa, dar nici nu ma pot entuziasma. E dureros ca zilnic mor sase femei de cancer uterin in Romania, potrivit unor statistici, din cele 3000 depistate cu aceasta boala necrutatoare. Solutia gasita de Ministerul Sanatatii pentru prevenirea bolii este sa vaccinam fetitele. Argumentul suprem este ca desi costa mult vaccinul e mai ieftin decat tratamentul bolii. Suna bine. Dar cum ramane cu cele bolnave deja? Nu sunt pro-vaccinare de felul meu, dar o educatie sexuala timpurie a tuturor elevilor mi s-ar parea mai potrivita si mai ieftina. La auzul acestei propuneri desigur imi ridic in cap pudicii urbei, care prefera “povestea berzei”. Falsa pudoare in schimb nu ajuta la nimic, la fel cum nu ajuta nici emisiune difuzata la orele mici unde o lasciva sub pretextul ca face educatie sexuala de fapt ii provoaca pe cei cu “urechile verzi” ca sa-si incerce pornirile la prima casa de batrani. E greu sa gasesti solutia cea mai buna. Nu posed nici eu piatra filozofala, dar nu am incredere nici in vaccin!

depresivi, stresati sau dusi cu pluta?

Depresivi, stresati sau dusi cu pluta?
De: E. M.

Printre oamenii care au indeletniciri considerate normale, sunt altii care se ocupa de tot felul de clasificari. Acestia sunt statisticienii, potrivit carora romanii sunt printre cei mai dusi cu pluta dintre europeni. Nu va speriati, nu excelam, ocupam doar locul trei. De la coada. Motivul? Locuim in conditii proaste, traim din venituri mici, suntem predispusi la depresie, asa ca nu-i de mirare ca si in statisticile facute de Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Calitatii Vietii si a Conditiilor de Munca ne situam in grupa cu bulgarii. Inainte de ’89 parca bulgarii o duceau mai bine. Aveau de toate, de la nisipul de aur pana la aspiratoare! Mai tineti minte contrabanda cu beteurile? Fumatorii stiu despre ce vorbesc. Emisiunile televiziunii bulgare ne doreau “lecca noche” dupa miezul noptii, pe cand Bucurestiul, dupa doua ore de osanale la adresa conducatorului iubit, tragea cortina. Acum suntem la fel de...fericiti. Potrivit statisticilor. Ne lipsesc cateva din cele cinci lucruri considerate strict necesare precum incalzirea, o vacanta pe an, carne la doua zile, haine si mobila noua. Celor bogati –de obicei- le lipseste doar unul. Si atunci o iau razna. Se dezbraca in scopuri antidrog, se insoara ca sa poata divorta, dispar fara urma, pica de la etaj, pierd, castiga, fac ei ceva ca sa ajunga la stirile de la ora ceaiului britanic. La polul opus sunt cei care talharesc, violeaza, sparg masini, magazine, ucid, se sinucid, ori isi dau foc. Iar statisticienii constata: romanii sunt niste smintiti. Dar noi stim ca nu-i chiar asa!

Triplu, ori nimic

Triplu, ori nimic sau cum scapam de taxa de inmatriculare
De: E. M.

Suntem o tara de super sportivi, de discoboli care arunca...cu cifre. Inca nu s-au stins ecourile majorarilor salariale promise cadrelor didactice, corul pensionarilor care au luat teapa face deocamdata vocalize, ca deja se si vehiculeaza o alta majorare, de data asta vadit in detrimentul celor multi, care ar cumpara o masina second hand. Sau ar vinde si nu doar una, daca s-ar mai gasi “fraierii” sa le cumpere. Ca nu cred sa se inghesuie nimeni la cumparat masina second hand cu taxa super-prima!Anuntul premierului Tariceanu a tulburat apele si asa destul de agitate ale pietei de masini. Propunerea de a tripla de la 15 decembrie taxa de prima inmatriculare pentru masinile second hand a pus pe jar dealerii de masini, care se pregatesc de o greva de toata frumusetea, din 13 decembrie. Sunt voci care denunta interese ascunse in spatele proiectului si neaga ca ar fi vorba de stimularea uzinelor Dacia. Angajatii de la Dacia s-au intros la lucru dupa un concediu fortat de criza finciara, dar numai pentru cateva zile, ca sa sisteze productia pana la anul. Importatorii de masini noi sunt avantajati de data asta, iar cei care au cateva masini second hand stau acum si se uita la ele, ca nimeni nu le cumpara ca sa plateasca o taxa exagerat mai mare decat valoarea masinii pentru inmatriculare! Sportiv dar si inventiv romanul! Au si gasit solutia de contracarare, cei din sud, desigur! Ca salvarea noastra vine si de data asta de la bulgari. (ca pe vremuri programele tv cu “lecha nocce”). O masina inmatriculata pe malul sud al Dunarii, cu taxa intermediarului cu tot costa doar 500 de euro, ceea ce e floare la ureche fata de 4000, cat va fi taxa la sfarsitul acestei saptamani. Ingenios, nu?

Sanatae, ca-i mai buna decat toate!

Sanatate, ca-i mai buna decat toate!
De: E. M.

Citind suplimentele diferitelor publicatii, m-am oprit asupra unora care mi-au dat de gandit. Ucigasul “number one” dintre boli este cancerul! Potrivit unui raport elaborat de Agentia Internationala pentru Cercetare a Cancerului din cadrul Organizatiei Mondiale a Sanatatii se arata ca peste doi ani, la nivel global vor fi diagnosticati peste 12 milioane de bolnavi de cancer! Dintre care mai mult de jumatate vor muri, prognozeaza acelasi raport. Cu o moarte toti suntem datori, ar spune unii, dar imediat as adauga “nu-i totuna leu sa mori sau caine inlantuit,” daca e sa vorbim in citate. Pentru ca majoritatea barbatilor mor din cauza cancerului la plamani, iar femeile sunt rapuse de cancer la san, la col uterin, sau de amandoua din cauza metastazelor. Meditand asupra problemei mi-am amintit ca in urma cu cateva zeci de ani, copila fiind, auzeam in mediul medical in care mi-a fost dat sa cresc, despre o boala marcata cu “cc” pe foaia de diagnostic si despre care se vorbea in soapta, cu priviri cu subanteles, ceva asemanator cum se vorbeste acum despre SIDA. Poate totusi ceva mai discret. Cel care era marcat cu o forma de “ce-ce” era ca si condamnat la moarte. De atunci lumea a mai evoluat, ne-am pricopsit cu tot felul de boli moderne, au reaparut altele considerate eradicate, dar s-au si inventat din fericire multe metode de prevenire sau de tratament pana si in cazul temutului cancer. Se stie ca e mai usor sa previi decat sa tratezi. Revin: ar fi mai usor sa prevenim, decat sa tratam. Problema e ca cel care fumeaza se crede “vaccinat” impotriva bolilor, mai ales daca medicul care il sfatuieste sa se lase de fumat, el insusi e fumator! Iar din exces de zel, unii vor sa ne vaccineze gratuit, explicand cu cinism: au murit mai putine fetite din cauza vaccinului, decat mor femei de cancer! Fara comentarii.

vreau casa ANL, cum procedez?

Vreau o casa ANL, cum procedez?
De: E. M.

Fiind in prag de iarna si in plina criza imobiliara mi-a venit ideea sa-mi incerc norocul la Primarie. Oare cum as putea obtine o casa ANL? Cladirea pare prietenoasa, gatita de sarbatoare cu beteala si cu mii de beculete. La intrare, un pupitru impunator, dar trec nestingherita, pentru ca nu e nimeni de paza, scaunele stau pe post de cuier si atat. Incep la camera 13. Arunc o privire la indicatiile de pe usa, dar pentru ca e ca un acvariu incaperea imi dau seama ca nu e cazul sa ma conformez afisului. Intru si o intreb pe duduia de la biroul din stanga. Se uita la mine cu un fel de mila: Acum? Nu se mai poate, e un termen pentru depunerea dosarelor, pana pe 15 octombrie se putea, acum deja se verifica dosarele depuse, dar mergeti la colegele mele de la camera 15, ele va pot da mai multe relatii.”Ma conformez. Oricum, de dincolo sunt atent urmarita de colegele de la camera 15. Intru si le povestesc ca as vrea sa obtin un apartament ANL, ce ar trebui sa fac? Ascult cu atentie, prima parte a textului e identic cu cel auzit la camera 13, dar la urmatoarea mea intrebare, se schimba placa. “Colegele de acolo se ocupa de asta, dar vedeti nu mai e nimeni acolo!” Si privim toate trei in aceeasi directie, in coltul incaperii unde sta un birou parasit... Cum de numai o luna de zile au la dispozitie cei care au nevoie de un apartament pentru depunerea dosarului? Nu e putin? Ma mir eu, iar functionarele imi raspund aproape in cor: “Cei care au nevoie de casa sunt interesati sa vina, sa se intereseze, sa verifice lista, e afisata acolo cu cei care au depus deja dosarele.”Din pacate aceste functionare amabile nu-mi pot da relatii despre ce ar trebui sa contina dosarul, pentru ca de acum se va schimba totul, nu se stie nimic! Intreb de soarta apartamentelor goale de la blocurile ANL din strada Lalelelor, acelasi raspuns negativ: ”noi nu stim nimic”. Vazand ca nu scapa de mine, mi-au intins momeala: sa ma duc inapoi la camera 13, acolo in colt este un telefon pe perete, sa formez 137 si “poate vine jos cineva sau poate va explica mai bine ce aveti de facut”, mai adauga una dintre functionare, rasufland usurate ca au scapat de mine.Nu m-am mai dus nici la 13, nici la telefon dar i-am multumit - in gand - Atotputernicului ca nu sunt nevoita sa parcurg calvarul celor care intr-adevar sunt in cautarea unui apartament ANL. Pentru ca in cazul meu a fost doar o curiozitate, dar in cazul celui care sta inghesuit cu parintii si cu toate neamurile intr-o garsoniera, sau plateste o chirie de il usca, nu ar avea de ce sa se bucure trimis fiind de la Ana la Caiafa sau procurand o gramada de acte pentru completarea dosarului, stand la panda pentru depunerea dosarului si asteptand “schimbarea modificarii” din patru in patru ani!

Visul unei zile de iarna

Visul unei zile de iarna
De: E. M.

Vazand cozile interminabile de trista amintire pe la chioscurile de bilete de transport in comun am crezut ca biroul mobil va rezolva problema. Dar n-a fost sa fie, pentru ca acel autobus “ghiseu” a avut proasta inspiratie de a se opri taman in statia de autobus, or cei fara legitimatie nu indrazneau sa se apropie de el...Tineri si varstnici continuau sa serpuiasca pe la gemuletul chioscului de bilete, situat ceva mai sus in apropierea cladirii Tarom. Iar in autobusul ghiseu cu biletelul pe parbriz, se plictisea duduia in lipsa de clienti. Paote de aici mi-a venit ideea trasnita, desigur, cum am putea face sa scapam de vesnica reinnoire a abonamentelor. Caci pensionarul de anul trecut va fi si la anul tot pensionar, iar elevul, studentul cel putin patru ani, tot elev va ramane. La ce bun atata risipa de timp, energie, forta de munca, hartie si mai stiu eu ce. Cineva ar trebui sa gaseasca o solutie! Poate 2% din impozit? In plina criza economica sub sabia somajului, e o idee nebuneasca. Dar calatorind comod intre doua statii de autobus, poate din cauza caldurii, am vazut cu ochii mintii un autobus in care lumea urca si coboara fara legitimatie de calatorie, soferul nu pierde vremea cu vanzarea biletelor, distratii nu se scotocesc prin buzunare minute in sir cautand banutii, calatorii nu fac slalom printre scaune incercand sa procure biletul de la taxatoare sau de la sofer, de fiecare data de altundeva decat au intuit, desigur, calatoria nu e tulburata de invazia controlorilor, nimeni nu e dat jos ca a fost prins fara bilet, se circula fluent, respectand programul, iar microbuzele nu se baga in fata autobuselor ce vin si pleaca intr-o veselie trecand cu eleganta lor galbena...Scuzati. Trebuie sa cobor. Pe data viitoare!

vreau sa fiu Schwarzenegger

Vreau sa fiu Schwarzenegger!
De: E. M.

Cu ani in urma, diriginta fiului meu mi-a soptit ingrozita ca trebuie neaparat sa vorbim. “Imaginati-va, fiul dumneavoastra vrea sa se faca Schwarzenegger!”Am rasuflat usurata ca nu e nimic grav, in timp ce profesoara ma privea uluita neintelegand ce e de ras aici! Copilul s-a exprimat metaforic. Admira muschii, statura, fermitatea eroului din filmele de actiune, care intre timp a ajuns guvernatorul Californiei, deci nu era un exemplu negativ! Azi in schimb ce modele isi pot alege tinerii? Victime ale timpurilor, inconjurati de eroi de carton ei isi aleg un model in functie de ce vad mai des pe sticla. Si au ce vedea. Nu mai putem respira de atatea “vedete”. Cantarete care raspund monosilabic la intrebari si amana cantatul pe altdata, in lipsa de intregistrare, ca voce oricum nu prea au. Promovarea antimodelelor din pacate e la moda in toata lumea. Niste Neica Nimeni apar pe sticla si declama cu nonsalanta “adevaruri” agramate. Il vedem azi, il vedem maine...si modelul e gata! Daca mai are si un bolid, o pitipoanca pe care zilnic o schimba cu alta, nu e de mirare ca toata picimea il va urma! Si astfel se explica de ce e poreclit tocilar cel care invata bine, de ce e marginalizat cel care nu vine cu masina la scoala, ori n-are toale trendy. Si ce e la moda? Nu conteaza. Dar sa fie cu etichete, cu inscriptii, ce conteaza ca maimutareala asta ii transforma in niste papusi de reclama ambulante! Mersul, zorzoanele, totul se asorteaza cu stilul momentului. Rinichii expusi la intemperiile vremii ori parul picurind de gel...Si ticurile verbale si expresiile suburbane. Ce a fost ieri misto, azi e super tare! Oare mai trece multa apa pe Mures, pana cand cool va fi frumos iara?
aparut in Zi de Zi