Ce barbati am fost odata

Ce bărbaţi am fost odată!

Când credeam că nimic nu se mai poate întâmpla, cel puţin nu din cele care frizează imposibilul, iată că m-am înşelat. Se poate! Inventivitatea noastră proverbială mai funcţionează! De câteva zile presa vuieşte de incredibilul eveniment petrecut la un depozit militar de lângă Capitală. Cum am putea cataloga jaful din depozitul de armament de la Cirogârla, dacă nu unul mioritic? Depozitul situat undeva printre copacii unei păduri din localitatea renumită pe vremuri nu datorită acestui depozit de existenţa căruia ştiau puţini, şi despre care preferau să nu vorbească, dar mai ales din cauza că putea fi oricând destinaţia repartiţiei după terminarea facultăţii, ca o staţiune de cercetare a rezistenţei la primii ani de viaţă de intelectual. Nu trebuie să fii expert militar ca să ai unele cunoştinţe despre noţiunea de depozit, sau orice altceva ce ţine de armată. Cu atât mai mult e de mirare cum de se putea întâmpla un jaf ca în codru, (datorită locului?), în condiţiile în care sunt nişte reguli ce trebuie respectate la predarea–primirea serviciului până şi la noi, în civilie, darămite într-un asemenea loc? Se pune în pericol însăşi siguranţa naţională, dar cui îi pasă? Cercetările sunt în desfăşurare, aşa că nu are rost să dăm apă la moara nimănui, dar ne putem întreba: cum de se poate întâmpla aşa ceva? Oare nu e din cauza indolenţei ce o găsim la tot pasul? Uneori, şi din păcate tot mai des, am senzaţia că suntem nişte marionete care jucăm prost, într-o piesă foarte prost regizată. Parcă am fi o naţiune cuprinsă de lene, de o nepăsare totală. De parcă majoritatea dintre noi s-ar numi „Lascăibine” sau „Nuitreabamea.” Uluitor! Pe o scenă extrem de frumoasă, dar de pe care se fură bucată cu bucată tot decorul, unii joacă rolul conducătorilor, dau şi retrag legi, negociază ca la talcioc. Cei mulţi stau şi aşteaptă, nu mai au puterea să ceară. Alţii care ar mai avea forţa să schimbe ceva? Lor nu le mai pasă! Iar indiferenţa e mai rea decât prostia. Şi atunci cum să nu se fure ca în codru? Unul fură fier vechi şi moare sub el. Altul trage ca pe poligon în plin centrul urbei. Unii se bat cu săbii, alţii cu bâte, unii fură de prin case, alţii din depozitul de arme...Ce desfăşurare de forţă! Ce mai controale, ce mai mascaţi! După ploaie chepeneag! Nu era mai simplu să-i fi verificat cineva pe cei care aveau în sarcină paza depozitului? Puţină vigilenţă?! Ah, da! Ar fi fost banal. Nouă ne trebuie ceva răsunător. Senzaţional! Poate nişte rafale de Kalaşnikov? Ca să ne trezescă din amorţeală?! Ca să ne aducem aminte de puşca şi cureaua lată? E.M.