reghinean

Vrea sa invete automatizari si cibernetica!

De: Erika MARGINEAN

Era prin iarna cand am primit un e-mail de la un elev din Reghin care ma anunta ca are zeci de premii obtinute pe la olimpiadele nationale si ma intreba plin de speranta ca n-ar putea sa participe si el la proiectul “Alege-ti Elitele!” initiat de Zi de zi? I-am raspuns sa aiba rabdare, ii va veni si lui randul...Haideti sa-l cunoastem pe Catalin-Mihai Halati, caci despre el este vorba!

De unde a mostenit Catalin inclinatia spre fizica?
Catalin s-a nascut in 28 iunie 1992 in Reghin, in familia Halati, unde mama e profesoara de informatica si educatie tehnologica, iar tatal inginer proiectant. “Familia este foarte importanta pentru mine, parintii mei ma sustin mereu, de la ei am mostenit inclinatia spre materiile exacte,” recunoaste Catalin. Scoala primara si generala le-a urmat la Gimnaziul”Alexandru Ceusianu unde a fost indrumat de invatatoarea Eugenia Chilian, de care isi aduce cu drag aminte precum si de diriginta Carmen Niculescu, profesoara care l-a sustinut la materiile care ii plac cel mai mult: matematica si fizica.

De ce a ales profilul mate-info?
Nu recunoaste ca l-ar fi influentat cineva in alegerea profilului pentru ca “din clasa a V-a vroiam sa merg la matematica -informatica, pot spune ca acesta e cel mai competitiv profil, majoritatea elevilor cu care am participat la olimpiade sunt de la mate-info, cred ca acest profil ma reprezinta!” conchide elevul.

Primele performante la matematica
Catalin recunoaste ca “materiile exacte” ii plac cel mai mult si prima materie la care a avut performante a fost matematica, iar cele mai mari note le-a obtinut la fizica, dar nu se poate desparti nici de informatica. “Cea mai mare parte a timpului meu liber este ocupata de calculator”, spune Catalin, dar sa nu credeti ca nu se uita la televizor, sau ca ar refuza sa citeasca o carte buna! ”De citit citesc destul de mult pe langa lectura obligatorie,” tine sa adauge Catalin dandu-ne si o lista a preferintelor. “Imi plac romanele de aventura, temele sociale, cele politiste, thrilerele si operele scriitorilor straini.
Iar dintre autori imi plac Liviu Rebreanu si Mircea Eliade,” adauga Catalin.
Pasionat de drumetii
“Eu nu agreez indiferenta si invidia si faptul ca unii elevi nu realizeaza ca notele si mediile o sa le afecteze toata viata lor,” spune Catalin incercand sa-i sensibilizeze pe cei care nu au inteles inca importanta scolii. Fiind un elev cu zeci de premii, diplome si cu medii de zece pe linie, Catalin nu este nici pe departe un soarec de biblioteca! Ii place sa cutreiere padurile si adora muntele, asculta muzica de toate genurile, “exceptand manelele, bineinteles.” Vara trecuta a fost in excursie pe la cabana Dochia, in muntii Ceahlau. A facut multe poze ca sa le arate si celor care vor sa vada frumusetile naturii! O singura data a reusit sa calatoareasca si peste hotare, astfel a ajuns la Paris, intr-o excursie primita de la scoala, pentru rezultatele foarte bune obtinute la invatatura.
Pareri despre scoala din Franta
Excursia de la Paris i-a dat ocazia de a face o comparatie intre sistemul nostru de invatamant si cel din tara lui Beaudelaire, mai ales ca a si corespondat un timp cu un elev de acolo. “Am observat ca cei de acolo au mai putine ore, mai multe ore de deprinderi practice si numai patru ore de stiinte cum sunt matematica, fizica, chimie, vorbesc de gimnaziu, si aveau numai 20 de ore pe saptamana. Chiar daca are unele insuficiente, mie imi place sistemul romanesc de invatamant, astfel chiar daca avem multe ore si materii, nu stii niciodata cand intalnesti un capitol de la o materie care incepe sa te pasioneze si iti ofera o sansa pentru viitor,” este de parere Catalin.

Viitorul e a ciberneticii!
E doar in clasa a X-a dar are deja o imagine clara a ceea ce vrea sa faca in viitor. “As vrea sa urmez o facultate care sa imbine toate materiile care imi plac mie: matematica, fizica , informatrica, de aceea m-am gandit la automatizari si cibernetica”, spune Catalin adaugand ca asta ar fi planul pentru viitorul apropiat ca pentru cel indepartat, nu-si bate capul, “ o sa vad cum decurg lucrurile si o sa ma decid atunci,” afirma el cu precizia matematicianului.
P.S. Lista cu premiile obtinute de Catalin ar necesita o pagina in plus...

“De o modestie iesita din comun, de o putere de munca pe care numai programul sau zilnic bine organizat i-o poate permite, avand o buna pregatire din clasele anterioare, avand niste parinti minunati ce sunt oricand alaturi de el, Catalin a avut in aceste trei semestre numai medii de 10. Astfel beneficiaza de bursa de merit pentru a treia oara consecutiv. A participat cu frumoase rezultate la olimpiadele de matematica, fizica, chimie si informatica. La olimpiada de fizica a si reusit sa se califice la faza nationala si acolo sa participe la proba de baraj pentru lotul national. La matematica a luat locurile doi respectiv trei la fazele judetene ceea ce nu este putin lucru, spune prof. Lidia Birthler diriginta lui Catalin.

„Model de discretie si seriozitate. Îi apreciez munca, tenacitatea si încrederea în sine dar, totodataă, si faptul că luptă pentru a-si atinge idealurile. Este un elev foarte silitor, pasionat de tot ceea ce face, dar mai ales de materiile exacte, la care, de altfel, a câstigat multe premii. Întotdeauna a fost o persoană deschisă, comunicativă căreia ii place să coopereze si să-si ajute colegii în momentele de cumpănă, spune colega, Gliga Crina

Inapoi la: Zi de Zi

de 8 martie

Doamnelor, domnisoarelor, La multi ani!

De: Erika MARGINEAN

Sper ca ati dormit bine! Incepe o noua zi si vrand–nevrand va trebui sa ne conformam tabieturilor in aceasta lume condusa de barbati. In marinimia lor acestia au decis sa avem si noi o zi a noastra! Ce sa mai zic: “O, Pasa, cat de darnic esti!”
Tot datorita lor in aceasta luna 8 Martie “a demarat in tromba” si va mai tine pana duminica seara, cand vajnicii purtatori de “doi neuroni” vor reveni la misogism!
Desigur veti zambi gratios avand grija sa nu se clinteasca nicio suvita din coafura proaspat aranjata, clipind marunt din genele fardate veti primi ghivece cu plante de import artistic ambalate sau doar un trandafir si un pupic plin de promisiuni desarte. Si va veti conforma: pe considerentul ca “azi e ziua noastra,” unele vor bea un pahar cu sampanie si vor trage un fum dintr-o tigara tinand-o sic, intr-o societate absolut selecta si exclusiv feminina! Curajoasele se vor duce la un streaptease show, masculin desigur! Localurile se vor umple de grupuri organizate, mult prea galagioase ca sa nu-ti dea de gandit ca e o veselie falsa!
Da, recunosc, sunt rautacioasa. Ar fi trebuit sa scriu niste cuvinte siropoase, in nelimitatul meu entuziasm fata de cuceririle revolutionare ale bravei noastre inaintasa, Klara Zetkin, datorita careia azi, ne putem bucura de egalitatea in drepturi. De recunoasterea valorii noastre ca prietena, iubita, femeie si mama. Nu stiu altele cum sunt, dar eu cand ma gandesc la 8 Martie devin rautacioasa! E felul meu de a protesta impotriva ipocriziei.
Nu va speriati, nu vreau sa va stric buna dispozitie! Glumesc si eu, de 8 Martie! Mi-am permis sa fiu Gicuta-contra! De ce nu?
Ca doar odata pe an e ziua noastra!

alexandra

Alege-ti elitele: Alexandra Negrea, dubla olimpica pasionata de fizica

De: Erika MARGINEAN

Eleva Colegiului National „A. I. Papiu” din Targu Mures, dubla olimpica nationala la fizica si matematica, Alexandra Negrea este o fata cu picioarele pe pamant, care stie ce vrea de la viata. Haideti s-o cunoastem!
Alexandra, eleva din a XI-a A
Daca o intrebati sa spuna cate ceva despre sine, Alexandra va raspunde: „M-am nascut in 22 noiembrie 1991, in Targu Mures. Fratele meu avea pe atunci 5 ani si cateva luni, iar tata bucuros de vestea ca am venit pe lume a uitat sa-l mai ia de la gradinita!”
Mama subinginera, tata maistru la Distrigaz, fratiorul politist, iar Alexandra, o eleva pasionata de fizica! Iata familia Negrea.
Nota mica o supara tare
Fiind o fata ambitioasa Alexandra isi dorea sa fie tot mai buna la invatatura, iar esecurile o suparau foarte tare. Avea zece pe linie cum se spune, in toti anii de scoala generala. A ales Colegiul Papiu pentru ca si fratele ei (despre care are o parere foarte buna) studia acolo. „Dacă profesoara Măşcăşan îl lasă corigent la matematică pe fratele meu, înseamnă că e o femeie extraordinară,”si-a zis Alexandra, care vroia o provocare. „Şi într-un fel am vrut să izbutesc acolo unde fratele meu eşuase,”recunoaste ea. „Angelica Mascasan m-a făcut să văd matematica foarte clar şi prin sentimentul eteric, de intangibilitate de care e înconjurată mi-a dat ambiţia de a-i demonstra că pot face mai multe probleme, mai grele,”spune despre cea care i-a fost profesoara ei de matematica.
Radu ii sare in ajutor
Colegul Radu din a XII-a C este atat de absorbit de matematica incat nimic in jur nu mai conteaza, avand un „sarm de geniu,” declara Alexandra despre colegul care i-a explicat multe teoreme, inegalitati, etc, dar care cu toate acestea n-a reusit sa-i-o estompeze simpatia pentru fizica! Dar despre premii si olimpiade, putin mai incolo. Sa vedem cum decurge o zi din viata Alexandrei? Daca e zi de scoala pe la trei dupa-masa ajunge acasa si-si face temele. Suna banal? Dar ca lucreaza cateodata ore in sir la un proiect pentru o ora optionala? „La matematică de multe ori verific fiecare afirmaţie din rezolvare şi dacă îmi scapă ceva, profesoara Oprică Natalia e întotdeuna atât de binevoitoare încât îmi explică. De ce-urile mele pot fi foarte obositoare şi ţin să îi mulţumesc că are răbdare,” afirma Alexandra.
Materiile preferate o duc la Olimpiade
De multe ori se intampla ca dupa o lectie predata cu mult profesionalism si daca esti atent nici nu mai e nevoie sa repeti acasa! E de amintit aici talentul oratoric al profesoarei de romana, Maria Todea. Desi scrie in timpul liber si face grafica, se uita la filme, practica tae bo, sau snooker, Alexandra face elogia celor doua materii de suflet: „Fizica are partea aceea mai atractivă ce constă în experimente, dar asta nu o face în nici un fel mai uşoară. Dacă aş pune în balans cele două materii, fizica si matematica, ar fi echilibrul. Cele două nu se exclud reciproc, ci dimpotrivă se completează.
Atuurile unui colegiu de prestigiu
La acest colegiu Alexandra a invatat sa se descurce in viata.
„Orele de dirigenţie au generat întodeauna conversaţii strict pe problemele noastre momentane; nu aş fi crezut niciodată dacă mi-ar fi spus cineva că la ora de dirigenţie fiecare îşi spune păsul, aduce o problemă la masă, chiar dacă se referă la însuşi director sau diriginte sau primar, şi se discută apoi liber. Aş putea spune despre toţi colegii mei că sunt multilateral dezvoltaţi şi chiar dacă sunt cei mai buni la chimie sau la germană, ştiu şi matematică sau orice altă materie, mult peste medie. De asemenea un alt plus pentru liceu este acela că profesorii îşi modelează materia după timpurile în care trăim, fiind întotdeauna deschişi la lucruri noi şi încurajându-ne să avem cât mai multe şi mai diverse activităţi extraşcolare, spune Alexandra.”
Activitati extrascolare
O elita nu ar putea fi cea mai buna din scoala, din judet sau pe tara, daca nu ar s-ar interesa si de altceva decat materiile obligatorii din aria curriculara. « Pe timpul verii am participat la o tabără de jurnalism, ce a avut loc la Sovata in vara lui 2007, în încercarea de a afla cu ce se mănâncă această meserie şi de a găsi o eventuală vocaţie », spune Alexandra care a castigat acesta aparticipare in urma unei preselectii organizată de PrimaTv Tărgu Mureş.
În perioada Zilelor Colegiului a participat la Concurs pe teme de mediu obtinand premiul special pentru design (PowerPoint Presentation) si la Proiecte multimedia.
Ce am mai putea adauga? Ca a obtinut in fiercare an scolar
Premiul onorific “Alexandru Papiu Ilarian” si o multime de premii si diplome nu numai la matematica si fizica! Ca a obţinut diploma pentru cursul CISCO: IT Essentials: PC Hardware and Software? Alexandra este o adevarata elita!



2008-2009 (clasa a XI-a)
Premiul de onoare “Alexandru Papiu Ilarian”
Olimpiada judeţeană de fizică – locul 1
Concursul interjudeţean de matematică “Matematica, de drag”, Bistrita – locul 1
Concursul naţional de matematică şi fizică “Vrânceanu Procopiu”– menţiune
Olimpiada naţională de Fizică - menţiune

Inapoi la: Zi de Zi

elite

Alege-ti elitele: Amedea de la Pedagogic urmeaza maxima Maicii Tereza

De: Erika MARGINEAN

Postare

O fata radiind de energie pozitiva, Amedea Turcasu-Dusa s-a nascut in 8 decembrie 1990 in Targu Mures, intr-o familie in care psihologia se mosteneste pe linie materna inca de la bunica! Bunicul ei a fost medic conferentiar de obstetrica-ginecologie, “din pacate nu mai traieste bunicul, dar o strada din Alba Iulia ii poarta numele”, spune Ami cand veni vorba de unde i se trage inclinatia spre psiho-pedagogie.
Nu am materii care sa nu-mi placa...
Primele trei clase le-a urmat la “Unirea,” dar nu s-a putut obisnui cu atmosfera de acolo, desi avea calficative bune, Ami s-a mutat la Scoala generala nr. 7 unde a si terminat cele opt clase. La examenul de capacitate cum era de asteptat a obtinut media 10 si astfel a ajuns la scola care a vrut: Colegiul “M. Eminescu.”
Nu are materii care sa nu-i placa, doar n-o intereseaza, totusi invata pentru ca nu vrea sa-si strice media. Pe semestrul intai are media 10 pe linie! “Imi place limba romana, engleza, psihologia generala, speciala si psihologia varstelor, dar si matematica!”, spune Ami, recunoscand ca zilnic invata cam doua ore, pentru ca e atenta la scoala si avand antrenamentul anilor de studiu, nu i se pare greu sa acumuleze cunostinte noi. Pentru olimpiade in schimb invata din greu! “Anul trecut in vacanta de Paste ai mei erau la Miercurea, mancau cozonaci, iar eu invatam”, isi aminteste Amedea.

Fata cu Centura Galbena la judo
Discutand despre ce ii place Ami imi sopteste ca ii place muzica rock si punck, asculta cu placere de exemplu Simple Plan, Bon Jovi, Evanescence, Aerosmith, Scorpions dar şi chiar formaţia maghiară Republik, pentru ca “înţeleg limba maghiară şi de aceea”, tine sa precizeze. Trecand la literatura Ami afirma: “Îmi plac romanele vechi, le-am citit pe majoritatea de la bunica mea, cărţile de specialitate de psihologie, romanele poliţiste si SF. Cartea mea preferată este “Inimă vrăjită” de Romain Rolland, dar si cele de Pascal Brukner, de Agatha Cristie,” apoi trecem la sport si aflu cu mirare ca a practicat judo, a ajuns la centura Galbenă, ii place baschetul, sahul, alpinismul si in general ii place sa fie activa si ii plac provocarile!
In timpul liber confectioneaza bratari
Dupa cele doua ore de studiu, alte cateva dedicate sportului, in weekenduri ii place sa-si modifice sau sa-si coase haine. “Am participat la doua prezentări de modă in cadrul Clubului copiilor la sectia design vestimentar, acolo am invatat sa imi fac singura haine cat mai originale, “ spune Ami care obisnuieste sa faca bratari din piele si margele pe care apoi le face cadou prietenilor, iar mai nou face genti ciudate.
Sisi si Lucky
Ami locuieste intr-o casa fara curte, cu toate acestea ii plac animalele si are grija de o pisica, Sisi, o adevarata printesa care se intelege bine cu norocosul Lucky, un catel gasit pe strada pe care il plimba de trei ori pe zi...Fratele ei, mai tanar cu un an este campion la carting, recent a obtinut locul trei la faza judeteana, a tinut sa precizeze ea, ca o scuza de ce trebuie sa-l plimbe doar ea pe Lucky.
Ami s-a lasat pe moment de judo pentru ca a început nişte cursuri de actorie care vor dura doi ani la Scoala Populara de arta, osciland acum intre psihologie si actorie. “Momentan cochetetez cu meseria de psiholog, actrita, iar mai nou, din pasiunea si dragostea pentru animale nu exclud posiblitatea de a face facultatea de medicina veterinara. Am foarte multe planuri si sunt convinsa ca daca imi doresc un lucru pot sa reusesc”, spune ea cu hotarare.
Ami se ghideaza dupa maxima Maicii Tereza din Calcutta: “Daca stai sa-i judeci pe altii nu mai ai timp sa-i iubesti, de aceea incerc sa-mi fac cat mai multi prieteni si sa ii accept asa cum sunt ei , fara a incerca sa ii schimb dupa cum imi place mie”



Din multele premii si diplome, doar mostre:
Diplomă de Excelenţă
Locul I la Olimpiada Nationala de Pedagogie -psihologie
Premiul special la Olimpiada de Psihologie-pedagogie
Premiul III si al Fundatiei Culturale "Vasile Netea" pentru eseu Mentiune pentru poezie la acelasi concurs


Ami este "inteligentă şi o foarte bună prietenă," spune Ioana Farcaş, colega de clasa.
Ami este "hotărâtă, cu capul pe umeri, inteligentă, ea poate să îţi dea un sfat bun oricând ai nevoie," afirma colega de clasa, Diana Pavel.
”Cand spui Anca te gandesti in primul rand la optimism, multă muncă făcută din plăcere şi întotdeauna locul I.”este de parere prietena, Morar Anca.
”Ne cunoaştem încă din generală şi pot să spun despre ea că este o persoană sociabilă, sinceră, pe care te poţi baza, o fire ambiţioasă şi perseverentă, mereu alături de prieteni ei," spune Andreea Vajda, prietena.


Prof. diriginte Emilia Manole: “Duşa-Ţurcaş Amedea se implică în toate activităţile, îşi găseşte timp pentru acestea şi le duce la bun sfârşit. Aş enumera campaniile de strângere de fonduri pentru diferite evenimente, muncă de voluntariat, participarea la concursuri, simpozioane, expoziţii şi toate acestea în acelaşi timp cu activitatea de zi cu zi la şcoală, unde media primului semestru este 10.”

Prof. limba română Beatrice Standavid: " Debutul editorial în volumul"Opera lui Radu Selejan în interpretări critice "se constitue într-o solidă temelie a activităţii, prin care într-o formă sau alta, Amedea se va impune în arealul scrisului românesc."


Prof. pedagogie-psihologie Cozma Simina: "Amedea este eleva pasionata de psihologie care este constienta de faptul ca personalitatea nu se capata, ci se cucereste. De aceea noi o sustinem, o iubim si o incurajam sa-si urmeze visele.”

taxi, taxi...

Orice nas isi are nasul. Taximetrist.

De: Erika MARGINEAN

Vremea buna de ieri, cele noua grade ne dau speranta ca primavara asta care “nu e decat o copie’ in cele din urma isi va intra in drepturi. Numai ca intretimp “domnisoara vreme” foarte capricioasa din fire, ne rezerva cate o surpriza. Se intampla sa ne prinda picureala posomorata a norilor fara umbrela. Criza incolo-criza incoace, daca nu vrei sa te uzi, renunti la o bere cum le place unora sa zica si chemi un taxi! Ca doar de ce altceva ar sta insiruite ca margelele pe marginea drumului, daca nu in asteptarea clientilor? Va mai amintiti de indicatiile pretioase ale “eliberatorilor” de autorizatie de functionare pentru taximetristi? Erau stipulate acolo de la culoarea obligatorie a masinii, pana la aparatele de taxat, atatea cerinte ca mai-mai iti venea sa le plangi de mila saracilor taximetristi, care “vezi doamne,” sunt si ei oameni! Si ce oameni! Daca orele sunt inaintate, treci de la masina la masina, pana gasesti unul in care soferul e prezent, nu doarme cu capul rezemat de volan, nici nu pufaie din tigara, nici nu tine discursuri impaciutoare la telefon. Si are si aparat de taxat, care pe deasupra mai si functioneaza. Si nu te da jos din masina daca afla ca nu vrei sa mergi decat o statie de autobus, avand brusc o misiune urgenta sau permisul suspendat instantaneu!
Nu vi s-a intamplat niciodata sa chemati taxiul din fata hipermarketului real,- sau de la magazinul Plus si daca spuneti ca vreti pentru...Tudor sa nu se gaseasca un singur taximetrist disponibil sa-va duca plasele pana la scara? Eu am patit. Sa va spun cum ii smecheresc? La chemare cer pentru circuit, apoi brusc ma razgandesc. Am voie, nu? Toata lumea stie: La donna e mobile!

Dragoste cu forta nui se poate. Incercam cu miere?

Dragoste cu forta nu se poate. Sa incercam cu miere?

De: Erika MARGINEAN

Cu ocazia vizitei in judetul Mures, ministrul secretar de stat pentru invatamantul in limba minoritatilor nationale, Oana Badea a facut afirmatii grave, pe care nu vreau sa le discut aici. “Audiatur et altera pars”, asa cere regula. O afirmatie a ministrului secretar de stat se referea la scoala generala din cartierul Valea Rece din Targu Mures. Fara a incerca o analiza a situatiei existente, pot afirma ca am fost in Vale cu multi-multi ani in urma, dar imi amintesc si acum cat de socata am fost de cele vazute acolo. Era intr-o iarna din acelea adevarate cu frig, zapada si gheata. Am vazut cocioabe improvizate cu geamuri mici astupate cu carpe, cu resturi de saci de plastic. Fumuri inecacioase ieseau din sobele de tinichea in care ardea tot ce putea mistui focul. Cate un porc guitea infometat pe “casoaiele” cate unui rom mai instarit. Copii murdari, nespalati de la maternitate parca, mai mult goi decat imbracati misunau in jurul nostru. Paraie de ape murdare siroiau prin santul dezghetat lasand sa ghicesti fara bataie de cap compozitia...

O lume deprinsa parca din filmele de groaza! Desigur s-au mai schimbat lucrurile si pe acolo. Judecand dupa imbracamintea lor, azi, cam greu ii mai deosebesti de obisnuitii strazii, cand trec galagiosi pe la europubele, doar haita de caini ce ii insoteste tradeaza obarsia lor. Trecand pe la scolile si gradinitele din oras, am avut ocazia sa observ priviri cu subinteles si explicatii ”am avut si noi, dar nu mai sunt” sau din contra “ asa e zona, sunt mai multi.” Intelegeti, da?

E prea spinoasa problema ca sa-i putem da de capat, dar un lucru e cert: dragoste cu forta nu se poate! Nici macar laptele cu miere nu-i pot aduce la scoala daca ei nu vor!

Inapoi la: Zi de Zi

Criza fără manual de supravieţui

l de supravieţuire

Pentru cei născuţi în ultimii ani ai “epocii de aur” şi pentru cei care au lipsit de la orele de istorie, noţiuni precum criză nu înseamnă mare lucru. Le trezeşte eventual vagi asocieri cu niscaiva manifestări isterice ale femeilor mai ales şi nimic mai mult. Orice expresie repetată la saturaţie însă, ajunge să fie inclusă în vocabularul de bază al limbii şi termină prin a deveni un leitmotiv. Criza, economică, financiară, mondială, sau de care vreţi e pe buzele tuturor în ultimul timp. Dacă ceva nu merge e din cauza crizei.

Priviţi în jur: maşini luxoase, tineri îmbrăcaţi după moda ultimului răcnet, magazine cu vitrinele pline cu marfă de un gust îndoilenic. E criză! Pe stradă oameni blazaţi. Unii abia îşi târăsc trupurile sub povara anilor, dar se duc să-şi achite dările către stat. Că nu le mai ajung bănuţii nici pentru un corn până la următoarea pensie, nu mai contează. Important e să fie cu plata la zi! Şi criza merge mai departe!

Încercând să supravieţuiască, firmele specializate caută soluţii şi ne dau sfaturi cum să procedăm în caz de criză, frecţie la picior de lemn, de parcă ar putea exista colac de salvare pentru cel care se îneacă în apele tulburi ale devalorizării leului. Micii întreprinzători se plâng că nu le merg afacerile. Nimeni nu mai cumpără, nimeni nu mai vinde. E criză.

Băncile nu dau credite, oamenii nu au din ce plăti dările, cercul se închide. E criză!

Înainte de sărbătorile de iarnă hipermarketurile care funcţionau cu program prelungit erau arhipline de cumpărători decişi să care acasă toată marfa de pe rafturi. Azi doar câţiva se plimbă îngânduraţi printre rafturi, cu coşurile agăţate de braţ, mărunţind printre buze cifre, încercând să anticipeze suma ce i se va cere la casierie. E criză!

Buticurile fac rocada între ele, mutându-se în spaţii minuscule, dar şi aşa, azi-mâine, rămân fără clientelă. Unele firme dispar peste noapte. Tot mai multe afişe anunţă spaţii de vânzare, tot mai multe maşini circulă cu bileţelul lipit pe parbriz: maşină de vânzare! E criză!

Aparent am ajuns la fundul sacului. Dar aparenţele înşală!

Odată cu primele raze timide ale soarelui din luna lui Marte a început deja nebunia: mărţişoare, flori, “brise-brise”-uri. Apoi vin pregătirile de Paşti şi iar se vor umple hipermarketurile cu invadatorii, pentru că aşa suntem noi: învăţăm supravieţuirea şi fără manual!

Erika MĂRGINEAN

Arvid isi saruta prietena!

salam aleykum

Salam alaykum. Salutări din Dubai!

Fostul paroh al Bisericii din Nima Râciului, Sânmărtinu de Câmpie şi Moişa, Narcis Martiniuc de nouă luni de zile se află în Emiratele Arabe. O faţă bisericească extrem de pitorească, Narcis Martiniuc şi-a luat doi ani de vacanţă pentru a studia şi a pregăti teza sa de doctorat, despre “Simbolistica vestimentaţiei paleocreştine, secolele I-VI D.H. şi Arheologia creştină de la începuturi până la epoca lui Iustinian”, fără “pile şi relaţii”, cum îi place să precizeze. După o perioadă petrecută prin Italia, pe la ruinele din Pompei, pe la Roma, părintele Martiniuc a luat acum drumul Emiratelor Arabe. Localizarea geografică Emiratele Arabe Unite sunt situate în sud-estul Peninsulei Arabice, având ieşire la Golful Oman şi Golful Persic, au graniţă cu Arabia Saudită şi Oman. Emiratele arabe sunt alcătuite din şapte emirate Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwain, Ras Al-Khaimah, Fujairah. Emiratele sunt conduse, fireşte, de un Emir sau shej. Fiecare dintre ele are o considerabilă autonomie politică, juridică şi economică. Petrolul este principala sursă de venit. Aproape toţi cetăţenii sunt musulmani, majoritatea sunt Sunni, iar restul sunt Shia. Accesul la Internet este strict filtrat în proximitatea locaţiilor de telecomunicaţii Etisalat. Iarna e mai cald în Oman decât în Dubai În lumea policoloră din emirate sunt şi români. “Majoritatea moldoveni, dobrogeni dar sunt şi doi din Mureş. Cu noi suntem patru”, spune Narcis, enumerându-i pe lângă Teo, soţia lui, pe Botond şi pe Dragoş. Blondul cel solid, Botond, e chiar din Târgu Mureş, dar s-a mutat recent, are apartament în Sarjah, aşa că nu mai ţin legătura. “Noi locuim în Bur Dubai, chiar în inima Dubaiului vechi, cam la 20 de km de Burj Al Arab, hotelul acela vestit de pe insulă. Am tot făcut baie lângă el, plaja e liberă” - explică Narcis, adăugând că nu poţi intra la hotel pur şi simplu, ca să-l vizitezi, trebuie să plăteşti, două-trei sute de dirhami. Se face rezervare la bar. Şi ca să facem o comparaţie un dolar este egal cu cinci dirhami. Ar costa ceva, deşi preţurile au mai scăzut şi acolo de când cu criza asta! Îl las să descrie ce a văzut, pe unde a trecut. Zgârie-nori la Dubai “Sunt trei hoteluri de lux Burj Al Arab, Atlantis, un fel de Atlantida. Celui de-al treilea nu-i mai ştiu numele exact. Hotelul Atlantis e ca un acvariu imens prin geamurile “parbriz” ale camerelor vezi peştii. La Dubai Mall trebuie să plăteşti şi dacă te duci doar ca vizitator. Treci într-un tunel de sticlă sub acvariu...Sunt şi zgârie nori, zone de lux. Palm Jumeirah, Palm Deira şi Palm Jebel sunt trei insule, dar doar una e cam 80% terminată. Apoi e Pământul în miniatură...nu-s vizitabile niciuna, doar Jumeirah, unde se vând vile sau apartamente. Mai ales indienii îşi permit să viziteze locurile astea, dar ca să te holbezi, nu costă nimic!” În maşină şi...ţop la Mall “Prin Mall-uri poţi vedea bărbaţi cu rozariul într-o mână şi cu telefonul mobil în cealaltă, în timp ce femeile fac cumpărăturile. Dar sunt şi magazine separate numai pentru femei! Localnicele sunt foarte elegante.Îmbrăcate în negru, foarte frumos machiate, unele poartă sub abaya lungă blugi! Materialul de abaya e mătase fină, foarte uşoară, cam transparentă. Până şi englezoaicele au preluat moda asta spunând că nu mai ai bătaie de cap cu ţinuta. Majoritatea femeilor sunt “intreţinute” dar sunt şi femei arabe care au slujbe publice. Pe căldura asta de 15-20 de grade Celsius, desigur nu circulă pe jos! Maşina şi ...ţop la Mall! Femeile măritate poartă văl pe faţă, iar arabii se miră de ce trebuie să-şi arate europencele...ţâţele!” Preţul corect “În magazinele astea găseşti tot ce vrei! Artizanatele sunt super, mai ales în Oman. Argintăria beduină, de exemplu, e foarte frumoasă, dar trebuie să fii atent, că pentru ei totul e de argint dacă nu eşti atent! E marfă multă, diversificată, dar preţurile sunt mai mari, mai ales că mă văd blond, mă taxează mai tare! De ce? Pentru că mă cred american! Preţurile nu-s afişate, tu zici un preţ, vânzătorul alt preţ, e destul de enervant, iar preţul corect e undeva la mijloc! Oamenii, ca peste tot, şi aici găseşti oameni care te surprind plăcut prin gestul lor. Un vânzător de 17 ani din Muscat, capitala Omanului, mi-a făcut un cadou numai pentru că i-am călcat pragul! Românii sunt bine văzuţi Ca români suntem văzuţi bine. Teo, soţia mea, a avut noroc cu o indiancă, prin AISEC Târgu Mureş, şi cu ajutorul indiencei a reuşit să se angajeze la sucursala Microsoft din Dubai la resurse umane, unde câştigă mai bine decât mine, care vând plante de apartament! Ruşii nu sunt bine văzuţi din cauza prostituatelor şi a mafiei. Şi chinezoaicele de asemenea. Un român povestea că o chinezoaică de moravuri uşoare costă cât o cafea: 20 de dirhami. Un turc îmi povestea că a fost la un bar de noapte şi a rămas şocat cum se urcau pe el pur şi simplu femeile! Fără maşină eşti mort Cel mai îngrozitor lucru de aici e traficul! E infernal. Autostrăzile sunt foarte bune, iluminate noaptea, dar cum se construieşte mult, se schimbă într-una sensurile. Pe arterele principale se circulă cu 140-200km pe oră.Între Dubai şi Muscat e autostradă de 600km. Nu se poate compara cu România. Nu vezi o groapă, nici în Emirate nici în Oman. Ţin minte o singură porţiune de drum mai prost la Ras Al Khaimah. Dar în orele de vârf 40 de km faci în două ore. De la serviciu acasă îmi ia două ore, dar dimineaţa ajung în 20-40 de minute. Fără maşină eşti mort! Mergi cât mergi pe trotuar şi brusc te trezeşti în nisip.În deşert! Şi de acolo doar autostrada!Închiriem de obicei o Toyota Yaris cu 80 de dirhami pe zi, benzina e mai ieftină decât apa, un galon costă 5 dirhami. Ne vom muta şi noi în Sjarjah, acolo e mai ietfină chiria, 1500-2000 de dirhami. Aici unde stăm acum e mai scump. Dar avem internet, toate casele au, iar plata se face odată cu factura telefonică la tonomat. Apa se încălzeşte de la soare, în rezervoarele de pe clădiri.Încălzirea se face pe bază de curent electric. Moschei dantelate Arabii nu au statui, monumente. Nu au cultul morţilor. Cimitirul e un loc unde îngroapă morţii şi la revedere, pun o piatră să ştie unde l-au îngropat, dar nu mai vin pe acolo decât peste cinci ani! O altă curiozitate ţine de religie. Firmele trebuie să aibă obligatoriu o cameră de rugăciune, ca acolo cei care vor să se poată ruga. Se întâmplă să-şi întindă covoraşul şi prin oraş, ca să se roage! La Umm al Quwain, sărbătoare musulmană importantă de după pelerinajul de la Mecca, zece mii de oameni merg la moschee, iar cei care nu încap înăuntru îşi pun covoraşele chiar şi printre maşini! Alt lucru interesant: unii zic că Semiluna nu are nicio treabă cu islamul, şi că nu ar trebui pusă pe moschei, de exemplu moscheile persane nu au Semiluna au un fel de suliţă! Moscheile sunt uimitor lucrate, majoritatea sunt noi, au dantelărie de piatră, volume uşoare...Am fost mult timp la templele hinduse şi la bisericile creştine indiene.În Dubai sunt trei biserici indiene, în Sharhaj vreo patru biserici, una e ortodoxă-greacă. Ceva vechi, ceva nou Pauza de masă e între ora 13 şi 14. Aşa zisul weekend diferă de la stat la stat: vineri-sâmbătă în Oman, joi-vineri în alt stat...au calendar lunar. Femeile au aparate foto Canon/Nikon, se duc la cafenea, au şcoli indiene, Cambridge Indian School, de pildă, universiatea americană Sharjah şi ceva nou:Desert Rock Fest! Motorhead, Iron Maiden au concertat şi în urmă cu doi ani, şi revin... Erika MĂRGINEAN erika@ziaruldemures.ro Narcis Martiniuc s-a născut la Târnăveni, în 5 august 1974. A terminat Liceul de Chimie Nr. 1 din Târnăveni, apoi a urmat studii teologice la Blaj şi la Cluj, iar acum îşi pregăteşte doctoratul la istorie. Şi îi e dor de Nero, câinele-lup, de iarba verde, de pădure... de oameni... Pentru gurmanzi Humus - pastă de năut, pe pâine libaneză, Tabule - salată de pătrunjel cu lămâie, roşii şi ceapă Briani - orez galben cu şofran şi cuişoare Fripturi de carne de pui, de miel, de capră, peşte, fript, fiert Orez, carne de miel invelită în coji de banană, fiert aşa. Ceai arăbesc, Cafea arăbească, Baklawa, Curmale diferite tipuri Supă de linte,Vinete cu ulei de susan, Nucă în curmale, Gogoaşe mici rotunde cu sirop de curmale... E.M. Ziarul de Mures

Ce barbati am fost odata

Ce bărbaţi am fost odată!

Când credeam că nimic nu se mai poate întâmpla, cel puţin nu din cele care frizează imposibilul, iată că m-am înşelat. Se poate! Inventivitatea noastră proverbială mai funcţionează! De câteva zile presa vuieşte de incredibilul eveniment petrecut la un depozit militar de lângă Capitală. Cum am putea cataloga jaful din depozitul de armament de la Cirogârla, dacă nu unul mioritic? Depozitul situat undeva printre copacii unei păduri din localitatea renumită pe vremuri nu datorită acestui depozit de existenţa căruia ştiau puţini, şi despre care preferau să nu vorbească, dar mai ales din cauza că putea fi oricând destinaţia repartiţiei după terminarea facultăţii, ca o staţiune de cercetare a rezistenţei la primii ani de viaţă de intelectual. Nu trebuie să fii expert militar ca să ai unele cunoştinţe despre noţiunea de depozit, sau orice altceva ce ţine de armată. Cu atât mai mult e de mirare cum de se putea întâmpla un jaf ca în codru, (datorită locului?), în condiţiile în care sunt nişte reguli ce trebuie respectate la predarea–primirea serviciului până şi la noi, în civilie, darămite într-un asemenea loc? Se pune în pericol însăşi siguranţa naţională, dar cui îi pasă? Cercetările sunt în desfăşurare, aşa că nu are rost să dăm apă la moara nimănui, dar ne putem întreba: cum de se poate întâmpla aşa ceva? Oare nu e din cauza indolenţei ce o găsim la tot pasul? Uneori, şi din păcate tot mai des, am senzaţia că suntem nişte marionete care jucăm prost, într-o piesă foarte prost regizată. Parcă am fi o naţiune cuprinsă de lene, de o nepăsare totală. De parcă majoritatea dintre noi s-ar numi „Lascăibine” sau „Nuitreabamea.” Uluitor! Pe o scenă extrem de frumoasă, dar de pe care se fură bucată cu bucată tot decorul, unii joacă rolul conducătorilor, dau şi retrag legi, negociază ca la talcioc. Cei mulţi stau şi aşteaptă, nu mai au puterea să ceară. Alţii care ar mai avea forţa să schimbe ceva? Lor nu le mai pasă! Iar indiferenţa e mai rea decât prostia. Şi atunci cum să nu se fure ca în codru? Unul fură fier vechi şi moare sub el. Altul trage ca pe poligon în plin centrul urbei. Unii se bat cu săbii, alţii cu bâte, unii fură de prin case, alţii din depozitul de arme...Ce desfăşurare de forţă! Ce mai controale, ce mai mascaţi! După ploaie chepeneag! Nu era mai simplu să-i fi verificat cineva pe cei care aveau în sarcină paza depozitului? Puţină vigilenţă?! Ah, da! Ar fi fost banal. Nouă ne trebuie ceva răsunător. Senzaţional! Poate nişte rafale de Kalaşnikov? Ca să ne trezescă din amorţeală?! Ca să ne aducem aminte de puşca şi cureaua lată? E.M.

Cantec, joc si voie buna

antec, joc si voie buna
De: E.M.
Traim intr-o societate de consum, in care problemele sociale alterneaza cu sarbatorile. Circ si paine. S-a scumpit benzina? Iesim in strada. Cresc preturile la alimente? Mai protestam un pic, ni se mai promit niste bani la chenzina. Vin alegerile? Hai sa mai dam si pensionarilor niste banuti, mai incolo, pe la toamna. Comerciantii cresc preturile pentru ca vor sa traiasca mai bine decat cei care nu fac nimic. Omul de rand munceste sau asteapta postasul, dar vrea si el sa traiasca macar. Guvernele se succed periodic, dupa acelasi sablon. Denunta greaua mostenire, vin cu promisiuni si predau stafeta. Apoi se reia filmul. Cu toate acestea aparent toate sunt bune si merge totul struna. Cel mai european oras-al nostru, de ce va mirati?-este laudat de toti cei care ne viziteaza, desi gunoaiele din anumite zone ale urbei ne fac rusine si azi. Si concetatenii nostri se bucura de festivaluri, zile festive si tot felul de spectacole menite a ne indulci existenta. Cel mai recent indulcitor de acest gen e festivalul Peninsula, cel mai cel festival in aer liber din Romania! Formatii cu nume mai mult sau mai putin sonore canta pe cele 4 scene amenajate pe plaja de pe Mures. Televizuni si reprezentantii presei se inghesuie sa ajunga in apropierea starurilor ca sa le smulga cate o vorba de duh inainte sau dupa concert. Tinerii, unii dintre ei care pentru prima oara au scapat de sub controlul atent al parintilor au venit cu cortul si se bucura din plin de circ si...paine cu untura, la numai 1,5 lei pe care se pun si o felie-doua de ceapa, un deliciu! Liberi pentru cateva zile, permitandu-si chiar si cate un pahar de bere, pletosii, cheliosii sau posesorii de creasta de cocos, tropaind si imbrancindu-se pe ritmuri alerte, racnind din rasputeri versurile incediare ale cantecelor sociale traiesc din plin fiecare clipa. Circ, pentru cei care sunt impotriva muzicii rock, mirare pentru cei care se bucura ca pe scena urca si cantareti de jazz, si nemultumire din partea celor- din fericire din ce in ce mai putini-, care ar vrea sa asculte ...manele! Intr-un cuvant scumpirile la utilitati au fost urmate de festivaluri...la Mures, la Sighisoara, la Reghin...si in toata tara. Cu atata cantec, joc si voie buna mai ai timp sa te plangi de scum

podul de piatra...

Podul de piatra n-a rezistat?
De: Erika MARGINEAN

Cineva spunea ca omul e tanar atata vreme cat se mai poate mira-minuna de cate ceva. Nu stiu cum se face, dar eu reusesc aproape zilnic performanta asta. Vazand inundatiile ce fac prapad in Nord-Estul tarii, din nou ma mir. Podul de piatra n-a rezistat? Chiar daca inundatiile de acum sunt puse pe seama unui ciclon, un fenomen nou in Romania, cauzat de incalzirea globala, potrivit Agentiei Nationale de Meteorologie si Hidrologie, parere impartasita si de ministrul Mediului, Korodi Attila. Ma mir. Specialistii sustin ca aceste fenomene apar in zonele defrisate unde poluarea usureaza schimbarile atmosferice. Unul din efectele ciclonului sunt precipitatiile record in timp scurt, cauzatoare de flash-flood, adica inundatii instantanee. Care vin si se retrag cu la fel de mare repeziciune. Nimic de neinteles pana aici. La fel de inteles mi se pare si faptul ca aceste fenomene nu pot fi prognozate decat cu 5-6 ore inainte de producerea lor. Altceva ma mira, si altceva mi se pare de neinteles.Cu periodicitate uimitoare se repeta inundatiile, iar necazurile sunt mereu pe oameni, nu pe dealuri! Cum se face ca santurile de scurgere raman pline de buruieni? Ca se construiesc in continuare case de locuit sau de vacanta in zone inundabile? Ca raul trece prin curtea omului ca si la inundatia trecuta? Ca dupa retragerea apelor omul ramane cu paguba si cu promisiunea ca se va face devierea sau indiguirea paraului, dar banii sunt mereu folositi la alte prioritati? E trist sa vezi oameni batrani cu lacrimi in ochi, incercand sa salveze bruma de avere din noroaie. Ce sa mai zici de parintele care-si cauta copilul luat de ape! Parca aceleasi secvente le vedem mereu la televizor. Jandarmii carand pe brate parca mereu aceeasi babuta care refuza sa plece din ograda. Agitatie mare, autoritati, oameni politici, ziaristi ce-si pun viata in pericol vrand sa ia pulsul momentului! Declaratii, opinii si exclamatii: Doamne, ce prapad! Bine ca nu-i la noi! Si ma intreb, oare cand se va trezi un Tepes Voda, care sa faca ordine in toata tara? Sa arunce mizeria, sa faca diguri, sa pietruiasca drumurile, sa opreasca defrisarile, sa interzica ilegalitatile. Noi toti, cand ne vom trezi?!

Ochiul Cyclop...

chiul Cyclope al angajatorului
De: E. M.

In mult hulita epoca de aur circulau astfel de zicale precum “eu ma fac ca muncesc, iar ei se fac ca ma platesc” . Panourile din curtile intreprinderilor afisau cele 480 de minute de lucru eficient. Despre rentabilitatea lucratorilor atunci raportau cei desemnati de directiune: sef de sectii, maistrii si uneori, cate un angajat sub acoperire de la sectia “ochilor albastri”. Dupa Revolutie, noua noastra clasa muncitoare a inceput prin a recupera sambetele libere-lucrate si sa tina toti sfintii din calendar pana cand am ajuns poporul din Europa, cu cele mai multe zile libere pe an. Apoi au aparut zvonurile despre modul de lucru din occident. Ascultam si nu credeam ca poate fi monitorizat muncitorul, cand soseste la lucru, cat sta la o cafea, la sueta, la tigara sau la baie! Metoda cartelei? Socanta! Patronii care tineau pasul cu evolutia metodelor de supraveghere din occident au pus camere de filmat de supraveghere. Big Brother. Apoi au mers mai departe si au folosit un program cu ajutorul caruia puteau sa urmareasca messengerul angajatului, sa scoata pe imprimanta pasajele compromitatoare.Dar tehnica evolueaza, desigur. O stire din ziarele centrale anunta ieri, ca la Tg- Mures, o firma a gasit solutia monitorizarii angajatului printr-un software care ofera informatii despre modul in care angajatii isi desfasoara activitatea folosind calculatorul.Amplusnet a dezvoltat solutiile de monitorizare Cyclope pentru a oferi factorilor de decizie informatii corecte si obiective pentru evaluarea resurselor umane si a modului de utilizare a infrastructurii IT. Si de pe laptop! Cyclope Internet Filter controleaza intregul acces la Internet prin intermediul unor filtre predefinite. Astfel, paginile apelate vor putea fi vizualizate doar in cazul in care respecta conditiile predefinite ca si filtru. Metoda protejeaza reteaua de posibile pericole online si restrictioneaza accesul la resurese web neadecvate. Colac peste pupaza, aplicatia de monitorizare inregistreaza si activitatea imprimantelor locale sau de retea. Solutia inregistreaza numele documentului, numarul de pagini listate, dar si utilizatorul care a dat comanda de listare. Cu acceptarea telefonului mobil am semnat de fapt controlul asupra existentei noastre. Ce urmeaza?

Saracia legiferata
De: Erika MARGINEAN

V-ati gandit vreodata cat de penibil suna oferta va dam si un strop de miere, numai sa veniti la scoala? Nu seamana a certificat de pauperitate? Chiar atat de saraci suntem incat nu gasim alta metoda de a atrage copiii la scoala decat ducandu-i cu zaharelul?In tarile civilizate copilul –chiar si din cel mai ascuns catun-dimineata este dus cu autobusul la scoala. Acolo, niste cadre didactice bine pregatite se ocupa de el, iar la ora pranzului primeste o masa calda in conditii normale, intr-o sala de mese! Dupa-masa isi face temele ajutat-supravegeheat tot de un personal calificat, iar pe la orle 17 este dus acasa, cu acelasi autobus cu care a venit –minune-benevol la scoala! Daca a mintit cel care mi-a povestit despre acest sistem, dintr-un orasel aflat nu mai departe de noi decat ar fi capitala tarii, V.J., fost concetatean de-al nostru, am mintit si eu. Oare cata apa trebuie sa mai curga pe Mures, pana vom ajunge si noi un pic mai departe? Cornul si laptele? Mierea? Mai degraba o bucata de slanina! Sa ungem scoala, ca s-o duca dulaii! Asta ar fi solutia cea mai buna! Iar dupa ce nici urma n-ar mai fi din tot cosmarul de tranzitie post revolutionara, sa cladim o adevarata Scoala, cu profesori care nu copiaza, care iau note mari- pe merit- la examene si care la randul lor se pot mandri cu elevi deosebiti. S-ar intrerupe cercul vicios, pentru ca elevul care a studiat de la profesori adevarati nu ar inghiti tot felul de kitschuri, ar deveni un adult educat, cu pretentii, care nu ar urmari orice tampenie la tv si continuati cu tot ce ati vrea sa se schimbe! Cele cinci minute de visare le-am epuizat!
Inapoi la: Zi de Zi

Itsorie a comunismului

O, Istorie a Comunismului!
De: E. M.

Vacanta e in toi, dar cei din ministerul educatiei fac deja planuri pentru noul an scolar. Cea mai noua materie, inca optionala, va fi o Istorie a Comunismului, pentru predarea careia vor fi scoliti 50 dintre cei mai buni profesori de istorie. Acestia la randul lor vor fi formatori de profesori in ale Comunismului. Ideea nu e rea, daca ne gandim ca tinerii care in ’89 abia se nascusera sau aveau doar cativa ani habar nu au de asa- zisa “epoca de aur” in care au trait parintii lor. Asa cum noua ni se pareau secvente decupate din filme povestirile bunicilor, despre vremurile de razboi, tot la fel de incredibil li se pare si lor trecutul nostru glorios sub conducerea Partidului Comunist Roman. Intreruperile de curent, lipsa apei calde, cele doua ore de program la tv in care vedeam un rezumat, ce-i drept chiar bun, dintr-un film artistic, asezonat cu vizita celui mai iubit fiu al poporului! Nu-si pot imagina serbarile grandioase dedicate cuplului Ceausescu. Cuvantarile tovarasului la congrese. Rapoartele despre harnicii agricultori care au arat de au depasit hotarele tarii. Porumbul gigant, tractoarele stralucitoare, pionierii si soimii patriei primindu-i cu flori pe mult iubitii conducatori. Alimentatia rationala si paine pe cupoane! 50g de unt pe o luna de zile? Suna incredibil, nu-i asa? Partea buna a lucrurilor insa era ca se facea scoala. Daca ai cerut “Teatru” de Moliere, nu revenea bibilotecara dupa lungi cautari cu scuza ca nu are decat “Opere”! Si profesorii nu ramaneau repetenti la titularizare!Si cate si cate ar mai fi de spus! Manipularea maselor, cultul personalitatii, educatia marxisto-leninista, victoria socialismului stiintific, psihicul omului multilateral dezvoltat! O intreaga istorie a comunismului! Va fi interesanta!
Inapoi la: Zi de Zi

Politist alimentar
De: Erika MARGINEAN

Nu cautati in anunturile de mica publicitate, pe siteurile de recrutari, sau in nomenclatorul meseriilor! Nu inca!Dupa ce a fost facuta publica lista ce a trezit nemultumiri generale, lista alimentelor interzise la comercializare in incinta scolilor, ne putem astepta si la aparitia unei noi meserii: politistul alimentar! Va fi nevoie de un agent incoruptibil, care sa verifice toate chioscurile de pe langa scoli, nu cumva sa se vanda un pachet de chipsuri sau Doamne fereste, hamburgeri pe sub tejghea! Ar trebui sa controleze barurile, restaurantele, pizzeriile din apropiere pentru ca cine poate interzice elevului cu bani sa nu mearga la o pizza, la doi pasi de scoala? Si asta nu ar fi de ajuns! Ar trebui sa verifice sutele de pachete cu gustare din gentutele copiilor si sa emita apoi procese verbale de contraventie: Gigel a venit cu sandwich facut din paine cu unt si salam de Sibiu! Crima! Adica: amenda! Cat? Inca nu stim. Ionel are ascuns in buzunar un pachet de biscuiti cu ciocolata! “Doamna invatatoare, Ana are mere, vreau sa zic Ana are niste alimente interzise! “ Astfel vor glasui ciripitorii de serviciu care nu lipsesc din clasele originalei noastre democratii. Ar trebui cautat cel care a comis pe vremea impuscatilor legea alimentatiei sanatoase! Poporul lua pe cupoane portia sanatoasa de alimente permise, iar conducatorii iubiti se imbuibau cu alimente “prohibite” aduse de peste hotare! Ce credeti, acum va fi altfel? Cei care mananca rabdari prajite le vor manca in continuare, iar cei care au facut lista, vor manca fara sa tina cont de restrictii, punand in pericol cu nesabuinta sanatatea lor, asemenea medicului care va sfatuieste intre doua fumuri sa va lasati de fumat!Daca grasimile din chipsuri si sarea din covrigei ar fi fost cea mai mare problema a noastra, n-as fi avut nimic de comentat. Dar tara arde si baba se piaptana! Sa vina politistul alimentar!

mizeaza pe zero!

Mizeaza, mizeaza pe zero!
De: E. M.

In ultima vreme s-au inmultit cazinourile in oras. Unele sunt deschise non-stop, ceea ce imi da de inteles ca nu duc lipsa de clienti. Cu palmierii- kitschuri luminoase-pe la intrare, cu sute de luminite multicolore vibrand in noapte aceste localuri atrag pasionatii de ruleta precum atrage becul fluturii de noapte. Saloanele sunt dotate cu tot ce poate insemna un “mai ramai” sau “mai vino pe la noi”. Mochete moi ce absorb zgomotul pasilor, canapele si fotolii comfortabile, zeci de jocuri electronice pe pereti, ruleta, ceva mai incolo snookerul, masa de biliard. Fete amabile imbracate in minijup servesc cafele, sucuri, la bar sunt bauturi cu umbreute si tot ce-si poate imagina un expert in domeniu. Si apar pasionatii. Un joc de incalzire, primii banuti castigati, zambetul de “mai vreau” si inconjrat de chibiti sub privirile admiratoarelor inca un joc si inca unul...Castigul considerat prea putin este reinvestit iar si iar, dupa care urmeaza inevitabilul. Faliment! Tanarul in jur de 30 de ani, patron de firma infloritoare nu lipseste decat cateva minute si revine cu un nou teanc de bancnote. Jos, de la masina. Apoi de acasa. Si pierde zeci de milioane de lei vechi. Unul care munceste din greu nu vede atatia bani la un loc intr-un an, iar cel cuprins de patima jocului ii pierde in cateva minute! Miza? Nu conteaza. Important e jocul. Adrenalina. Patima ce il cuprinde. Lacomia? Mandria. Orgoliul. Imprevizibilul. Hazardul. Ochii ii sticlesc in semi-intunericul salii. Palid, cu pasi nehotarati se indrepata spre iesire. Nu-i vine sa creada, ca a pierdut o mica avere! Print si cersetor! Mizeaza! Mizeaza pe zero! Maine, ca pentru noaptea asta jocurile au fost facute. Rien va plus!
Inapoi la: Zi de Zi

Sapun lichid si uscator electric

Sapun lichid si uscator electric, in fundul curtii
De: E M

Noua lege a ministerului sanatatii menita sa europenizeze scoala romaneasca mi-a trezit niste amintiri duioase. In toamna lui o mie noua sute...foarte demult, dupa niste peripetii demne de romanele lui Dickens, am ajuns intr-un sat muresean, la 26 de km de Targu-Mures, unde urma sa predau limba lui Moliere. Scoala cea noua ma astepta cu flori si miros de zugraveala proaspata. Tovarasul director Cotarlan (caruia i-am promis ca intr-o zi voi scrie despre el), mi-a distribuit in completarea catedrei agricultura, materie despre care spre rusinea mea habar nu aveam. Constiincioasa fiind m-am pregatit la primele doua lectii, dar la a treia, unde trebuia sa explic cum se face oul din gaina sau gaina din ou, vazand materialul didactic din formol, am dat bir cu fugitii. Dupa ce ne-am explicat preferintele am facut schimb cu toas‘ director, el fiind de la tara se descurca mai bine, iar eu m-am luptat cu educatia fizica! Sala de sport? Echipament sportiv? Baietii din a VII-a jucau fotbal cu o minge sparta in curtea scolii, fetele se fugareau in jurul unui copac. Copiii mei, cei din clasa a V-a, au fost mandria scolii, pentru ca dupa un an am reusit sa-i imbrac cu pantalonasi negri si tricouri albe la ora de sport cu “tenesi” in picioare“. Iarna dardaiam de frig pana am invatat sa aprind focul in teracota, cu lemne si un tar de petrol cerut de prin vecini! Banci in care sa stea ergonomic copilul? Veceul din curte? Il gasesti si pe bezna, mergand dupa miros. Cand era liniste, se auzea de departe concertul mustelor bine hranite ce–si duceau traiul pe langa buda varuita in alb din fundul curtii. Si cu toate astea copiii erau cuminti, politicosi, invatau bine, desi unii dintre ei veneau chiar si pe jos, de pe la Paingeni. S-au schimbat multe de atunci, dar au mai ramas peste o suta de scoli neautorizate sanitar! Asta inseamna ca pica zidul, tavanul, nu exista canalizare, apa curenta, nu sunt drumuri de acces, salile sunt insalubre! Dar din grija ministerului, ele ar putea avea sapun lichid, uscator electric pentru maini, scaune ergonomice, ghiozdane mai usoare! Doas manualele ar fi cele vechi. Ca sa nu uitam ca toate-s vechi si noua toate!
Inapoi la: Zi de Zi

Asa-i romanul

Asa-i romanul cand se-nveseleste
De: E. M.

Intr-o lume in care e din ce in ce mai greu sa ne gasim radacinile, organizarea unor festivaluri precum cel din Valea Muresului, nu poate fi decat laudata. Ajuns la cea de-a patra editie, festivalul Valea Muresului incearca si reuseste sa devina an de an tot mai bine organizat si sa atraga tot mai multi participanti, dar si curiosi. Casele alegorice specifice satelor de pe Valea Muresului ce reprezinta casutele de pe vremuri, cu zestrea fetelor, cu ustensilele din “cunhie” si nu in ultimul rand bucatele traditionale asortate cu muzica populara, cea adevarata, pastrata nealterata de influentele muzicii “neo-balcanice” atrag din ce in ce mai multi vizitatori. Anul acesta pe langa realizarile demne de mentionat din anii precedenti, s-a mai facut un pas inainte si anume organizatorii s-au gandit si la copii. O mare atractie au avut poneii, adusi speciali pentru copiii care s-au bucurat sa-i vada chiar si daca nu erau roz, precum au auzit ca se poarta pe la casele mai mari! Reprezentatiile Teatrului de Papusi au fost urmarite cu interes si de parinti, nu doar de copiii dintre care unul s-a ratacit si numai teleghidat de prezentatorul Cristian Tabara si a regasit parintii. Caci asa-i romanul cand se-nveseleste, mai scapa un ochi de pe copil, furat de privelistea de pe Scena Mare sau de licorile traditionale din pahare. In perioada celor trei zile de Festival, frumusetea Rastolitei a atras numerosi localnici, dar si din toate colturile tarii, iubitorii muzicii autentice, ai portului popular, dar si gurmanzii care numai aici pot gusta balmosul facut de ciobani, dupa reteta traditionala, si nu precum cel facut la bloc! Inca nu s-au stins ecourile veseliei din Vale si arhitectii festivalului se gandesc la urmatoarea editie, care se vrea a fi si mai reusita!

Seara...

Seara pe strada Targului, cautand hotel
De: E. M.

Duminica seara, urcand agale pe straduta ce duce spre statuia celor doi Bolyai, cuprinsa de aerul usor medieval al zonei incercam sa-mi imaginez cum putea fi orasul in urma cu doua sute de ani. Am renuntat insa dupa primii zece pasi, pentru ca una dupa alta treceau cu viteza demna de Formula 1 niste “marci de invidiat pe patru roti”! Dupa ce s-a reinstalat calmul serii si parea ca voi putea continua jocul in cautarea timpului pierdut, ca din pamant au aparut doi tineri in fata mea. Un blond tuns scurt, cu ochelari si cu rucsacul imens in spinare, cu o harta in mana si o fata scunda, bruneta cu rucsacul dimensionat pe marimea ei. “Do you speak English”? Am fost de acord sa incerc, dar intrebandu-i de unde sunt, mi s-a parut logic sa continuam in limba franceza. Intrebarea lor parea simpla de tot, la inceput. Cautau strada Targului, minune, eram tocmai pe strada Targului. Problema era ca ei cautau hotelul “MS” de pe strada Trandafirilor la nr. 61 ce are iesire pe strada Targului. Harta –atat cat o puteam studia pe semi- intunericul strazii, parea destul de bine facuta, chiar bilingva dupa cat imi dadeam seama, numai ca nu te ajuta cu absolut nimic la gasirea hotelului. Iar cei doi nu vroiau alt hotel, sustinand ca acolo au rezervare! Hotelul “MS” exista, se pare, dar face parte dintr-un circuit inchis. I-am lasat sa caute mai departe prin centru si restul drumului l-am dedicat subiectului: oare cate asa zise “hoteluri “ o fi prin oras? Doua -trei camere undeva in fundul curtii sau la etajul unui bloc, denumite pompos hotel? Gurile rele zic ca sunt prin oras “hoteluri” conectate si la sisteme de siguranta. Exagerez daca va intreb: oare erau tinerii turisti francezi, sau spioni rusi?

Si s-a facut...

Si s-a facut bezna!
De: E. M.

Poate ca am fost rasfatati de Primarie, anul trecut, cand odata cu primele zile din decembrie s-au aprins ghirlandele de luminite din centrul orasului. Apoi si stalpii de iluminat public au fost impodobiti cu ghirlande luminoase si tot orasul inota in luminite precum odinioara micul Paris! Si ne-au inveselit serile chiar si de vara sutele de beculete, pana cand intr-o zi a fost de ajuns o vijelie ceva mai de doamne ajuta ca sa se produca inevitabilul! E drept ca inainte de furtuna, se facu bezna la... Fortuna! Nu si-a luat liber decat iluminatul public, spre multumirea celor care si-au programat o plimbare sub clar de...semi- luna. Vijelia de duminica dupa-masa in schimb a fost un motiv suficient de bun pentru a lasa o parte din orasul vechi si o mare parte din cartierul Tudor in bezna. Fara niciun avertisment. Ca la teatru, s-au stins toate sursele de lumina, iar sunetele de alarma ale masinilor parcate pe trotuare faceau un concert asurzitor. Dupa cele patru-cinci incercari anemice de a se relua distributia energiei electrice, la intervale calculate parca de un ceasornicar, fiecare incercare fiind urmata de un cor ale alarmelor din cele mai divesificate tonalitati, cu gandul la saracii electricieni care se straduiau se pare sa repare avaria, am adormit! Spre dimineata m-am trezit intr-o casa iluminata de ziua si am inceput sa releg alimentarea la aparatura electrocasnica. Va puteti imagina ce efect ar putea avea “jocul luminilor” asupra lor? Intr-o tara mai putin kafkaniana decat a noastra, Electrica din toata roza vanturilor si-ar cere scuze pentru neplacerile cauzate si ar incerca pe viitor sa ne anunte din timp ca se lucreaza in zona! La noi insa e bine sa-ti platesti factura la timp, abonamentul in avans si in rest: ciocul mic si joc de glezna!

Cine are...

Cine are ciocan, ne considera cuie?
De: EM

Voi da apa la moara carcotasilor mei, dar iata ca ma bag acolo unde nu-mi fierbe oala! Subiectul nu e local, nu e de domeniul meu, dar mi se pare interesant. Sambata seara, dupa ce am vazut secvente din glorioasa partida de fotbal a proaspetei noastre echipe de la FC Municipal, (asa un scor mai rar!), am urmarit stirile de la un post de televiziune. Si ce mi-a fost dat sa vad? Purtatorul de cuvant al politiei generale incerca sa calmeze un grup de suporteri care protestau la intrarea in capitala. Cateva microbuze arhipline cu suporteri au venit de la Craiova ca sa-si sustina echipa in partida cu Dinamo. Acestia nu aveau bilete de intrare la stadion, nu erau organizati, numele lor nu figurau pe foaia de parcurs, erau peste numarul admis potrivit legii rutiere...si motivele continuau sa apara ca din palaria circarului. Ideea era sa nu fie lasati sa intre in capitala! Si nefiind de partea niciuneia dintre echipe, mi-am permis sa ma mir. De cand se interzice unor microbuze sa intre in capitala? Daca oamenii aceia nu erau huligani cu acte in regula, de ce nu ar fi avut dreptul sa intre in Bucuresti, capitala tuturor romanilor? Bilete ar fi putut cumpara dupa cum sustineau unii, chiar de la intrarea in statdion. Forte de ordine si supraveghere au fost destui ca sa nu se sperie de inca o suta si ceva de oameni? Nu pareau periculosi, iar acel student de la medicina care a fost intrebat de reporter si-a exprimat nedumerirea cum de se poate intampla asa ceva? Intr-un stat de drept, sa fii oprit la portile cetatii, ca un prezumtiv recalcitrant? Dar uite ca se poate! Iar dupa ce s-au calmat spiritele, oltenii lui Nea Marin au plecat inapoi, asa cum au venit! Maria-sa fotbalul, prima putere in stat!?

Jur...

Jur sa-mi apar patria!
De: E. M.

Cei care au prins perioada recrutarilor din curtea Cetatii Medievale recunosc provenienta cuvintelor din titlu. Face parte din juramantul militar si cei care le rosteau chiar credeau in ele. Nu putini au fost cei care s-au sustras- care cum au putut- indeplinirii stagiului militar. Unii se prefaceau ca ar suferi de boli psihice, jucandu-si atat de bine rolul incat in cele din urma sectia inchisa de la spitalul de boli mintale le-a fost cazarma pe viata. Altii in schimb au executat ordinele si iarasi nu putini au fost cei care au ales “apeveul” adica armata pe viata. Cel putin asa credeau pe atunci ca va fi pe viata si in ciuda greutatilor si privatiunilor de tot felul, si-au facut datoria fata de patrie. Vantul schimbarii a adus vremuri noi si printre zidurile cazarmilor, multe din ele devenite pustii sau mar al discordiei, iar a fi militar nu mai inseamna decat o meserie ca oricare alta. Sau apropae. In tara si pe timp de pace! Aderarea la NATO insa a adus noutati si in viata pasnica de “agricultor si constructor pe santierele patriei”. Cu uniformele usor schimbate, cu o generatie noua de cadre tinere si cu tehnica de lupta de pe vremea lui Pasvante Chioru, cei care aleg carierea militara devin –zice-se benevol-carne de tun pe scenele teatrelor de razboi din lume. Imi apar patria! Printre minele artizanale din Afganistan? Prin pustietatile irakiene? Taburile noastre sunt cosciuge pe roti. A murit al 8-lea militar roman, la intoarcerea din misiunea de patrulare. O mina artizanala a mai curmat o viata, a mai schilodit alti patru militari, care desigur, sunt in afara oricarui pericol. Le controleaza cineva psihicul? Ii pasa cuiva cu ce sechele raman? Patriotismul celor care se duc sa ne apere de asa zisii teroristi nu tine loc de masini rezistente, de tehnica moderna, desi nu exista scut impotriva mortii!

Daca-i marti...

Daca-i marti, e Apocalipsa!
De: E. M.

Am prostul obicei de a-mi exprima parerea in legatura cu orice si oricand, fara a avea pretentia desigur ca emit adevaruri universal valabile si de necontestat! Nu inteleg de ce unii ar vrea sa-mi interzica totusi dreptul la libera exprimare, la opinia personala! Va puteti imagina cat de plictisitoare ar fi viata, lumea daca am fi cu totii niste “yesman”? (Omuletul care da din cap si aproba mereu). Daca am avea cu totii aceeasi parere indiferent de loc, timp si personaje? Daca am executa orice ordin, fara a-l pune in balanta? Am deveni niste roboti teleghidati (sper ca nu suntem deja!) ori am muri de plictiseala si lumea ar deveni mai mult decat cenusie! Recent, un telefon din partea unui domn respectabil, mi-a reprosat ca am o parere eronata despre armata. Stimatul meu domn admite ca pot avea parerea mea, dar nu admite sa gresesc, nici macar cand emit o opinie!Si, cu toate ca era de acord sa lupte pana la moarte pentru dreptul meu si al oricui, de a ne exprima parerea, de data asta nu ar fi de acord sa moara, pentru o parere eronata! Sunt de acord ca armata inseamna acceptarea tacita a mortii, pentru ca o cariera militara nu inseamna serata dansanta la un ceai! Prefer sa evit lupta, dar la nevoie, imi place lupta dreapta, egala, “face to face”. Dar despre asta, alta data. Acum, de fapt ar fi trebuit sa ma preocupe stirea cu reconstituirea Big- Bangului. Ni s-au mai dat 8 zile pana la marele “bum” ce va deschide Tunelul Timpului ori va face sa se imprastie Pamantul ca un mar stricat! De 2000 de ani omenirea asteapta sfarsitul lumii. Ba se aliniaza plantele, ba vine o cometa, ba nu mai vine, ba e eclipsa de soare, ba e de luna...Eu cred ca sfarsitul lumii va veni cu siguranta cand va disparea prostia! Pana atunci, urmatorul sfarsit e programat pe marti.

Pe ce lume...

Pe ce lume traiesti, fratele meu?
De: E M

Ne-am obisnuit deja ca la noi se pune mereu caruta inaintea cailor. Cu mare tam-tam se iau decizii: schimbam rovinitele! Ura! Dar roviniete noi nu se gasesc! Pe langa corn si lapte dam si o lingura de miere scolerilor! Perfect! Dar sute de scoli nu au autorizatie sanitara! Sa punem apa, sapun si uscator electric la grupurile sanitare din scoli. Foarte bine. La care scoli?! Parintii care nu-si trimit odraslele la scoala, sa faca puscarie! Asa. Si?!Din ianuarie 2009 se interzice folosirea pungilor de plastic din motive ecologice. Toti operatorii economici care vor introduce pe piata pungi de plastic, potrivit ministrului Mediului si Dezvoltarii Durabile, Attila Korodi, vor fi taxati cu 0,2 lei punga. Mi se pare corect. Folosim cinci miliarde de pungi de plastic pe an, acestea devin deseuri in 20 de minute si irosim astfel 90 de milioane de litri de petrol pentru producerea acestor factori de poluare. Si de aceea ni se recomanda folosirea pungii biodegradabile, care costa cu 5-10% mai mult, sau a pungii de stuf care e mai scumpa cu pana la 80% dar poate fi folosita 2-3 ani la rand. Pana aici toate-s bune si frumoase. E o initiativa laudabila, nimic de zis. Dar caruta e din nou inaintea calului! Merge omul la cumparaturi cu cardul la el si cu mainile in buzunar, ca doar se dau pungi cate vrei din alea mici gratis, iar din cele mari cu ceva banuti bucata. Si isi umple cosul cu de toate, ajunge la casierie si surpriza! Nu sunt pungi de nici o culoare! Nici biodegradabile, nici de plastic, nici pe bani si nici gratis! Toata lumea da din umeri! Cei care au fost prevazatori si au venit inarmati de acasa cu hulitele pungi de plastic arunca un zambet superior naivului: pe ce lume traiesti?!

Ca intre n oi, gradatii

Ca intre noi, gradatii
De: E. M.

Truditorii din presa sunt si ei oameni. Suna ciudat, nu-i asa? Ei sunt aceia care cauta stirea si o fac sa ajunga la semenii lor, ca a doua zi sa primeasca injuraturi sau un pumn in gura, in functie pe cine si cat de tare l-au atins. Ei sunt aceia care gasesc subiectul in colbul strazii, il ridica si-l pun pe tava Mariei sale Cititorul, care cauta senzationalul si nu prea mai da atentie lucrurilor serioase, pentru ca tot ce misca “neuronul stingher” e considerat comunist, demodat sau... baloane! Si atunci truditorul din presa se bucura daca gaseste un interlocutor-cititor care intelege si, minunati-va, apreciaza truda! Si acesta ii povesteste, vinde ponturi, dar il pune sa jure ca asta ramane “ca intre noi gradatii”, nu cumva sa apara maine in ziar!Si ce sa faca truditorul din presa? Nu promite nimic si scrie! Ca in ciuda eforturilor de a stopa actiunea desfiintarii librariei Romulus Guga, acolo s-a deschis o banca, asa cum “sta scris” in Cartea cea Mare. Ca executorul judecatoresc s-a prezentat zilele trecute la Cinematograful Tineretului, desi lucrurile se mai tergiverseaza pentru ca etajul cladirii inca nu are o situatie clara. De frica alegerilor s-au cam grabit cu retrocedarea. Gurile rele zic ca proprietarul, desi de o varsta foarte inaintata, asa isi aminteste ca parca era cu cateva case mai sus casa pe care o revendica acum! Printre atatea stiri, e si una buna! Fostul local al cinematografului “Progresul” sau daca va place mai mult, fostul “Pitic” (pentru cei care ati prins perioada) va gazdui Teatrul Ariel! Veste buna, nu-i asa , dupa atatea banci, casinouri, farmacii si mai stiu eu ce, in sfarsit si un lacas de cultura! Atentie, sa nu apara in ziar! V-am spus doar asa, ca intre noi, gradatii!

Chistoace si...

Chistoace si piscoturi roze
De: E. M.

Vara nu-i ca iarna, pentru ca vara se schimba trotuarele. Dar nu despre asta e vorba acum, am inteles din explicatiile primariei ce a dus la schimbarea piscoturilor din centru, la numai un an dupa ce au fost asezati. Centrul urbei este cel mai circulat loc din oras, acolo vin turistii, e bine sa se vada ca la noi se lucreaza, nu gluma. In urma schimbarii la fata a trotuarelor din prima parte a bulevardului 1 decembrie 1918 a fost mutata si statia de autobus mai aproape de CEC Bank. Cei care nu stiu ca s-a mutat statia se agita in mijloacele de transport in comun, privind cu disperare in urma unde ar fi trebuit sa coboare ca sa economiseasca durerea deplasarii carand povara zecilor de ani pe umeri. Dar alta e problema mea de azi. Desigur ati observat ca avem refugii in statiile de autobus, flancate de banci. Unele au si buticuri unde mai puteti strica niste banuti in asteptarea lui...Godot! Altele se renoveaza de o vesnicie ca la Poli II. Toate–s bune si frumoase, dar e ceva ce deranjeaza. Fumatorii. Nu pentru ca fumega, e treaba lor. Deranjeaza in schimb chistoacele sau tigarile fumate pe jumatate si aruncate cu nonsalanta inainte de urcarea in autobus. Cele care mai au ceva pana la filtru sau chiar sunt arzande nu raman prea mult pe drum. Le aduna cate un om al strazii. Dar cele din care nici cersetorul nu mai are ce recupera, raman ca niste cicatrici peste piscoturile roze. Pentru ca decoratorii domeniului public au uitat un amanunt esential: scrumierele! Veti spune ca sunt cosuri de gunoi pe stalpii de iluminat public. Or fi, dar cei care stau pe banci arunca o privire in jur, apoi scapa chistocul printre rondourile de flori sau pe jos, cu un bobarnac, ca sa aterizeze cat mai departe de locul unde stau. Seara maturatorii vin si dau cu grija cu pamatuful verde pe unde danseaza popa! Niste scrumiere ecologice, zic eu, bine ancorate, ne-ar putea salva orasul de aspectul balcanic. Dar pana facem rost de scrumiere, ce ar fi sa aruncam chistoacele in cutiile alea mari de pe stalpul de pe marginea trotuarului?
Inapoi la: Zi de Zi

Mansardare in zig-zag

Mansardare in zig-zag
De: E. M.

Nu mai mira pe nimeni ca periodic suntem asaltati de oferte de reabilitarea termica a cladirilor. Tot felul de firme ce apar ca ciupercile dupa ploaie, vin sa-i ademeneasca pe proprietarii de apartamente ca acum e momentul! Pentru ca fatadele blocurilor noastre nu sunt izolate termic (?) si pierderile de caldura sunt foarte mari, “la apartamentele de la ultimul etaj fiind de 80% si la cele cu pozitionare pe coltul blocului”- citat dintr-o astfel de oferta-este musai sa fim de acord cu mansardarea blocului.Dupa descrierea unor avantaje folosindu – se de cuvinte bombastice, dar fara cea mai mica urma de credibilitate, ni se arata singura cerinta de a ne bucura de toate aceste beneficii oferite de prea multa grija fata de confortul nostru termic: sa ne dam acceptul pentru constructia mansardei cedand cota parte din podul imobilului! O nimica toata! Un chilipir sa fii de acord cu vanzarea cotei parte, si in schimb te trezesti cu un proprietar peste acoperis caruia ii dai cota parte din toate utilitatile existente din bloc, de la apa la cablu tv.Dar sa nu pictez dracul mai negru decat e! Imi permit sa ma gandesc in prostia mea: blocul in cauza a fost proiectat pentru 4+1 nivele si asa se simte bine. Zidurile sunt din caramizile acela de 40 de cm numite BCA (corectati-ma daca gresesc), nu am avut niciodata probleme cu incalzirea si daca pana si vecinii au terminat cu schimbarea gresiei din baie, eu una nu sunt de acord sa asist luni de zile la tot tam-tamul ce ar insemna deschiderea unui santier de lucru, de dragul unor promisiuni legate cu funda roz. Inteleg ca nu prea sunt terenuri de vanzare, mai ales in zone cu vad bun, si atunci e o idee salvatoare sa-ti faci “pravalie cu scara”. Chiar daca daca “firma e a lui frate sau lui Pista”, ma lipsesc de mansarda!